Atunci cand gandesti, sunt cateva 10 de mii de ganduri care iti trec prin minte intr-o ora. Mintea ta este capabila sa le gandeasca, evalueze, ofere semnificatie si transforma in potentiale actiuni pe toate. In realitate se transforma in actiuni doar o parte nesemnificativa (ca numar) dintre ele; sau niciunul.

Este o amestecatura groaznica si fecunda in mintea ta: gandurile se aduc unele pe altele in prim plan, se nasc unele pe altele si se neaga unele pe altele, incearca sa obtina suprematia in mintea ta, intr-o frenezie incredibila a ganditului.

Daca incepi sa le spui, sa le verbalizezi (de exemplu in fata oglinzii, in baie, tu cu tine), ceea ce vei reusi este un fel de stop-cadru la toata aceasta orchestra polifonica si neordonata: gandurile nu se mai misca la fel de repede atunci cand sunt spuse. Pentru ca gura vorbeste mai rar decat alearga gandurile.

Si atunci incepe sa se faca ordine si intre ele. Vorbindu-le, le prioritizezi. Le lasi la lumina pe unele dintre ele si in intuneric pe altele. Faci ordine. Tot vorbindu-ti, ajungi sa ai in minte doar gandurile cu adevarat relevante, cele pe care (crezi ca) merita sa ti le spui.

Dar cine judeca relevanta unor ganduri fata de altele? Cine decide care dintre ele merita a fi spuse? Alte ganduri. Niste meta-ganduri ordonatoare, niste dirijori de ganduri care invita la partituri solo pe cateva dintre ele.

Dupa cum vezi, este totul extrem de relativ referitor la ce poti face optim cu gandurile tale. Iar aceasta idee capata importanta atunci cand te gandesti la dezvoltarea ta. Pentru ca dezvoltarea ta (prin actiuni, fapte pe care le faci, comportamente si atitudini) este determinata in urma ganditului.

Si atunci devine totul greu: ce ganduri sunt utile dezvoltarii mele? Caror ganduri sa le dau intaietate cand vine vorba de exploatarea la maxim a potentialului meu? Care ganduri dintre cele care imi rasuna in minte ma vor duce catre implinirea dorintelor si obiectivelor mele si care sunt cele care blocheaza aceasta implinire?  

Pe ideile de mai sus se bazeaza toata paradigma pozitivismului: „gandeste-te la lucruri frumoase ca sa ai o viata frumoasa”, „gandeste pozitiv„. Sau in varianta populara romaneasca mai fatalist-bascalioasa „ce gandesti aia ti se intampla”, „ce culegi [in minte] aia semeni”. 

Si este partial adevarata aceasta paradigma. 50% adevarata. 

50% insa din adevar vine din gandirea gandurilor negative sau neutre. Cred ca le poti adanci, le poti hrani, te poti juca cu ele, le poti da viata. De ce? 

Gandeste-te la cei doi poli ai Pamantului: campul magnetic al planetei exista datorita faptului ca exista cei doi poli opusi ca sarcina. Daca unul dintre ei ar lipsi, nu ar exista camp magnetic – adio viata pe Terra!

La fel si cu tine: actiunile tale sunt nascute din tensiunea care exista intre gandurile „negre” si gandurile „de mai bine”. Daca nu ti-ar fi frica de anumite lucruri (si daca nu ai gandi negativ despre anumite aspecte ale vietii tale) nu le-ai putea vedea pe cele frumoase pentru ca nu ai avea comparatie. Si invers.

Cred ca este bine sa fii un bun observator al tuturor gandurilor tale, un fin geolog al polaritatilor lor; si cred ca trebuie sa te plasezi la confluenta lor, in locul in care esti constient atat de unele cat si de celelalte. 

Coaching-ul te invata aceasta postura de observator al gandurilor proprii. Postura din care poti observa deopotriva si fricile dar si dorintele tale. Doar din aceasta postura actiunile pe care le intreprinzi sunt legitime, constiente si responsabile.

Si, deasemenea, vorbitul singur in oglinda ajuta!”

GEORGE BRAGADIREANU

Coaching, Leadership, Vanzari, Dezvoltare personala & profesionala

http://www.georgebragadireanu.com

EXPERIENTE DE INVATARE MEMORABILE

0723-32-69-70