În caz de rinite, sinuzite, amigdalite se administrează intern preparate pentru creşterea imunităţii pe bază de echinacea, propolis, chimen, măceşe. Acestea se iau în paralel cu plante cu efect antiseptic şi antiinflamator (se face gargară cu ceai de salvie, infuzie de turiţă-mare sau de nalbă sau se fac inhalaţii cu muşeţel, flori de fân şi apă cu sare, cu ulei esenţial de brad, pin, eucalipt). În caz de rinită acută sunt indicate infuziile din cuişoare sau din scorţişoară, câte două-trei ceşti pe zi, datorită efectului antivirotic. Pentru sinuzite, infuziile din coada-şoricelului, salvie sau din trei-fraţi-pătaţi şi-au dovedit eficienţa, consumate câte două-trei ceşti pe zi.
Sunt inflamaţii ale mucoasei nazale, manifestate prin strănuturi repetate, senzaţie de înfundare a nasului, secreţii nazale apoase, apoi muco-purulente, dureri de cap şi febră uşoară. Netratate, rinitele se pot complica în sinuzite, otite, faringite, laringite.
Infuzia de busuioc – preparată dintr-o linguriţă de plantă la o cană cu apă fierbinte, are calităţi decongestive şi calmante ale aparatului respirator. Se beau două căni pe zi, dimineaţa şi seara.
Ceaiul din flori de tei – contribuie la vindecarea răcelilor, mai ales când sunt însoţite de febră, şi are acţiune liniştitoare în afectiunile ORL. Se face o infuzie din două linguriţe de plantă la o cană cu apă, se îndulceşte cu miere şi se beau 2-3 căni pe zi. Spălăturile cu infuzie de tei dezinfectează nasul şi grăbesc vindecarea.
Decoctul din fructe de măceş – preparat din două linguri de fructe zdrobite la o jumătate de litru de apă şi fiert timp de 10 minute are proprietăţi de inhibare a secreţiei rino-faringiale, datorită aportului de vitamina C.
Florile de soc – conţin un ulei esenţial, zahăr, mucilagii şi colină. Ceaiul are proprietatea de a provoca o transpiraţie abundentă, fiind recomandat în cazul rinitelor. Se prepară din două linguriţe de plantă la o cană cu apă clocotită. Se servesc câte 3-4 căni pe zi. Sunt recomandate si inhalaţiile, de două ori pe zi.
Uleiul volatil de cedru – este antiseptic, antiinflamator, analgezic, de aceea este recomandat în rinite. Se administrează intern 1-2 picături de 3 ori pe zi în miere cu apă, în ceai sau pe un cub de zahăr. Extern se pot face inhalaţii cu 10 picături în 100 ml de apă fierbinte, comprese la nivelul nasului cu 10 picături în 100 ml de apă călduţă.
Inhalaţii cu miere – se foloseşte un ceainic închis ermetic. Dispozitivul de turnare al vasului se prelungeşte cu un tub de plastic, la capătul căruia se pune un muştiuc de sticlă sau de plastic. În ceainic se pune o jumătate de cană de apă şi, apoi, se pune la fiert. Când apa a fiert, se adauga două linguriţe de miere. Recoamand inhalaţii timp de 10 -15 minute, seara, înainte de culcare.
Este procesul inflamator localizat la urechea externă ce se manifestă cu dureri, cu senzaţie de zvâcnituri, scăderea auzului, febră, frisoane, stare generală proastă. După câteva zile timpanul se perforează şi apar secretiile purulente. Apoi durerea scade sau dispare, auzul revine la normal şi perforaţia timpanului se cicatrizează. Otita trebuie tratată de medicii specialişti, dar durerile acute se pot atenua şi prin proceduri fitoterapeutice.
Tinctură din frunze de mătrăgună – 1-2 picături, de trei ori pe zi (in ureche).
Tinctură din urechelniţă – 2-3 picături, de trei ori pe zi (in ureche).
Tinctura de migdale – 3-4 picături de ulei de migdale călduţ, seara, înainte de culcare (in ureche).
În cazul otitei purulente se introduce în ureche un tampon mic, înmuiat într-un terci preparat din rădăcina de hrean ras şi apă caldă.
Se amestecă suc de ceapă cu puţin ulei de in şi se introduce în urechi un tampon înmuiat în acest amestec.
Peste o căpăţână de usturoi pisat se toarnă ulei de măsline cât să o acopere de un deget. Amestecul se fierbe în baie de aburi timp de o oră. După fierbere, se strecoară şi se lasă să se răcească. Se pun cu pipeta două picături în urechea afectată, apoi se introduce un tampon de vată. Procedura se repetă de 2-3 ori pe zi, până la dispariţia completă a simptomelor.
Uleiul volatil de eucalipt – are acţiune antiinfecţioasă, este analgezic, antiinflamator, antispastic. Este indicat în afecţiuni ORL amigdalite, rinofaringite, laringite, otite, sinuzite.
Se administrează intern, câte 2-3 picături de 3 ori pe zi în miere cu apă sau ceai. Extern se fac inhalaţii cu 10 picături în 100 ml de apă fierbinte, se pun comprese cu 10 picături în 100 ml de apă călduţă sau lămpi odorante cu 3-5 picături în 50 ml de apă.
Se introduce în ureche o meşă de tifon îmbibată în soluţie alcoolică de propolis si se lasă timp de 5-10 minute, de preferat seara, înainte de culcare.
Este inflamaţia mucoasei faringiene, inclusiv a ţesutului limfatic care constituie amigdalele. Bolnavii se plâng de jenă la înghiţit, senzaţii de înţepături şi căldură, uscăciune a gurii. Debutul este brusc, cu febră mare şi frisoane. Este indicată o alimentaţie uşoară, bogată în lichide (ceaiuri, sucuri de fructe).
Ceaiul din flori de muşeţel este un puternic antiseptic, bactericid, antiinflamator şi anestezic. Se beau 3-4 căni de ceai pe zi dintr-o infuzie cu o linguriţă de plantă la o cană cu apă.
Salvia are acţiune antiseptică şi bacteriostatică, datorită conţinutului de ulei eteric şi tanin. Se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de frunze mărunţite la 100 ml de apă. Se recomanda 3 căni pe zi. S
Cerenţelul – conţine mult tanin şi uleiuri volatile, având acţiune antiseptică, dezinfectantă şi calmantă. Se prepară decoct din rădăcină de cerenţel, două linguriţe de rădăcină la o cană cu apă, fiert timp de 30 de minute.
Uleiul volatil de busuioc este antispastic, antiinflamator, analgezic, mucolitic, antiinfecţios, tonic general şi este indicat în tratarea afecţiunilor respiratorii, în special a amigdalitelor, dar este şi un bun întăritor după episoade infecţioase.
Se administrează intern, 2-4 picături de 3 ori pe zi în miere cu apă, ceai sau pe un cub de zahăr. Durata tratamentului va fi de cel mult trei săptămâni. Administrarea internă este contraindicată la copii.
Pastă de trandafiri cu miere – se spală 100 g de petale de trandafiri pentru dulceaţă, se toacă mărunt şi se aşază într-un vas de sticlă. Se adaugă 150 g de miere şi se amestecă bine, până la omogenizare. Se păstrează la rece timp de 5 zile, acoperit, pentru a se macera. Amestecul are acţiune calmantă, emolientă, bacteriostatică şi eutrofică asupra mucoasei căilor respiratorii. Se consumă câte o linguriţă de două ori pe zi, dimineaţa şi seara. Produsul devine toxic după două săptămâni, chiar dacă este ţinut în frigider.
Şodou – se amestecă un pahar cu lapte cald, un gălbenuş de ou şi două linguri cu miere, până la omogenizare. Se serveşte cald, cu înghiţituri mici, în 5-10 minute. Băutura are acţiune calmantă şi emolientă asupra mucoaselor faringiene iritate. Se poate bea zilnic câte un pahar, de preferat seara, la culcare, până la vindecarea completă.
Va doresc vindecare usoara!
Andrei Claudiu Simion
Specialist tehnici masaj, Consultant spa
Mobil: 0736.339.830
Explorator Wellness Virtual
