Plantele au fost folosite de mii de ani pentru vindecare. Rădăcinile fitoterapiei aparțin preistoriei și reprezintă originea farmacoterapiei moderne. Este destul de semnificativ că termenul de medicament este derivat dintr-un vechi cuvânt olandez, droog, care are sensul de a usca, întrucât chiar de la începuturile fitoterapiei se obișnuia ca plantele medicinale să fie uscate înainte de a fi utilizate ca remedii.
Potrivit rapoartelor OMS mai multe de 70-80% din populația lumii se bazează pe plante pentru îngrijirea sănătății.
Cu toate acestea, din sutele de mii de specii de plante superioare din întreaga lume (aprox. 250000), doar 17% sunt studiate pentru potențialul terapeutic. Recunoașterea și reevaluarea potențialului plantelor medicinale de către comunitatea științifică a început în anii 70 și s-a intensificat după 2004. Semnificativ pentru revoluționarea cercetării în fitoterapie a fost 2015 – când premiul Nobel pentru Medicină și Fiziologie a fost acordat pentru izolarea artemisinei – din Artemisia annua – (pelinița sau pelinul dulce) – compus folosit în sinteza de antimalarice.
De asemenea, în ultimii ani, focusul medicinei s-a mutat spre starea de sănătate de la starea de boală.
Virtuțiile sale terapeutice variază de la tratarea infecțiilor tractului urinar și combaterea pietrelor la rinichi, până la consolidarea sistemului imunitar și reducerea inflamațiilor.
Înainte de a fi inclus în alimentația oamenilor, pătrunjelul a fost o plantă medicinală foarte utilizată în antichitate.
Patrunjelul este foarte util datorită conținutului mare de fibre în promovarea unui peristaltism sănătos, scade nivelul sangvin de colesterol și are efect diuretic.
Eugenolul – conținut în uleiul din pătrunjel este folosit în stomatologie ca anestezic local, antiseptic și pentru tratarea paradontozei. Flavonoidele polifenolice și antioxidanți include – apiin, apigenin, crisoeriol. Conține de asemenea cea mai mare cantitatea de antioxidanți din plante cu o capacitate de absorbție a radicalilor liberi de oxigen – ORAC de 73349/100 grame de pătrunjel proaspăt.
Un studiu a confirmat proprietățile apigeninei din pătrunjel și țelină de a inhiba dezvoltarea tumorală în cancerul de sân.
Cum folosim patrunjelul:
Oregano este originar de pe litoralui Mării Mediterane. Se crede că se trage din regiunile muntoase ale Greciei, Turciei şi Italiei. În Europa s-a răspândit în urma cuceririlor romane. Numele latinesc vine din grecescul origanon – „bucuria muntelui”.
Proprietăţile sale terapeutice, în special cele antiseptice, sunt cunoscute încă din antichitate. Însuşi Hippocrate îl folosea ca remediu pentru boli respiratorii şi digestive.
În scopuri medicinale de la oregano se folosesc frunzele, florile şi seminţele.
Oregano are numeroase beneficii, dar este cel mai cunoscut pentru proprietăţile sale digestive, expectorante, antivirale, antibacteriene, antifungice, antiparazitare, antioxidante şi antiinflamatorii. Studiile desfăşurate arată vindecarea completă a pacienţilor infectaţi cu paraziţi enterici.
În prezent, s-a demonstrat că oregano împiedică creşterea a cel puţin 10 microbi diferiţi, inclusiv Candida albicans şi Staphylococcus, rezultatele fiind aceleaşi ca cele obţinute în urma administrării unor antibiotice. În plus, oregano este cunoscut pentru proprietăţile sale antioxidante puternice, ca antimutagen şi anticancerigen, dovedind conform ultimelor studii distrugerea celulelor canceroase la nivelul prostatei. Oregano este o sursă bogată de vitamina K, necesară pentru coagularea sângelui şi pentru menţinerea sănătăţii oaselor. Cele mai multe beneficii oregano le are în formă proaspătă sau uleiul de oregano, acestea păstrându-şi toate efectele benefice.
Origine: Cimbrul s-a născut, spune legenda, din lacrimile pricinuite Elenei din Troia de dezastrele aduse de frumuseţea ei trufaşă. Cimbrul îşi are originile pe ţărmurile europene ale Mării Mediterane de unde s-a răspândit pe toate continentele. Sunt ipoteze conform cărora cimbrul ar fi apărut în Asia centală şi de vest. În spaţiul românesc a pătruns odată cu venirea romanilor. Originea numelui este necunoscută, conform unor ipoteze ar fi un cuvânt preromanic.
În sfârșit, se pare că o acţiune benefică a ceaiului de cimbru este exercitată şi asupra creierului persoanelor în vârsta care le beau cu regularitate. Are efect antimahmureală. Doar 3 grame de cimbru uscat asigura 65% din necesarul zilnic de vitamina K al organismului şi 22% din cel de fier.
Preparatele din cimbru poate fi un tratament mai eficient anti acnnee decât cel cu benzoyl peroxide, dar fără iritarea pielii.
– Apigenina, o substanță din pătrunjel, cimbru, mușețel și iper roșu îmbunătățește neurogeneza și conexiunea dintre celulele nervoase….
Apigenina reacționează prin legarea de receptorii estrogenici cu efect pe dezvoltarea, maturarea, funcția și plasticitatea sistemului nervos.
Acest grup de hormoni este cunoscut că întârzie bolile psihiatrice și neurodegenerative ca depresia, schizofrenia, Alzheimer și parkinson.
– Thymol-ul componentul principal din cimbru este privit ca un dezinfectant foarte efectiv. Este folosit pentru a curăța sălile pacienților și clădiri vechi.
Uleiul esențial din cimbru până la 54% din timolol – un fenol natural un biocid extrem de eficient.
Studiile arată că cimbrul crește nivelul de acizi grasi omega 3 la nivelul creieurului atât la adult sau la copil – fiind de folosit în ADHD.
Explorator Wellness Virtual