Cu siguranță sunteți curioși să aflați care erau practicile cosmetice în Roma antică. Va propun o calatorie in alta “cetate antica a frumusetii”. Și anume, Roma antica sau mai bine zis pe teritoriul Imperiului Roman, acolo unde patricienele vremii, preotesele si matroanele romane utilizau practici si ingrediente specifice prin care isi pastrau frumusetea corpului si a fetei.
O dovada in acest sens este zeita Venus dragostei si frumusetii, (Afrodita la vechii greci) chiar stia sa-si pastreze frumusetea si gratia.
La fel ca si in Grecia antica si aici medicii au fost cei care au prescris norme de ingrijire igienica si chiar tratamente in unele afectiuni dermatozice. Astfel, medicul roman, Galenus, face o deosebire clara intre cosmetica sarlatanilor, care urmareau doar frumusetea trecatoare, si cosmetica cu adevarat serioasa, cea care se baza pe igiena corpului si metodele de impodobirea a fetei si capului.
„Înainte de toate, trebuie ingrijita pielea, ea este aceea care se deterioreaza, are acnee, cuperoza, reactioneaza la frig si la caldura. Nu suporta orice crema, se rideaza… Dar tot ea este aceea care poate da tenului stralucire daca o tratati bine…”
Poetul Ovidiu (43 i.e.n.-16 e.n.), cel exilat pe malurile Pontului Euxin, a descris in poemul „Ars amandi” („Arta de a iubi”), cartea a doua, intrebuintarea unor produse cosmetice. El a publicat si un cod al cochetariei „Cosmeticele lui Ovidiu” (4 e.n.), care constituie un al doilea vechi formular de retete cosmetice. Primul formular fiind cel din timpul reginei Cleopatra, “Cleopatra gyneociarum libri”. În care sunt indicate retetele preparatelor folosite de ea spre a-si pastra frumusetea.
Medicul imparatului Traian a publicat si el un formular de cosmetica, reproducand in parte retetele reginei Cleopatra. Desi aceasta lucrare s-a pierdut in timp, unele dintre partile ei principale au fost reproduse de catre medicul roman Galenus, intemeiatorul galenicei, arta si stiinta prepararii medicamentelor.
Iar in unele pravalii se vindeau produse de parfumerie si produse cosmetice, acestea bucurandu-se in tot imperiul roman de o mare cautare.
O descoperire arheologica din anul 2003 a scos la iveala, in ruinele unui templu roman din sudul Londrei, datand din secolul II d.Chr., o cutie cu diametrul de 60 de mm si adancimea de 52 de mm. Închisa perfect si foarte bine conservata, continand ceva asemanator unei creme. Biogeochimistul Richard Evershead, conducatorul echipei de cercetatori de la Universitatea din Bristol, a analizat compozitia chimica a cutiutei descoperite. Concluzia: unguentul continea grasimi animale, amidon si oxid de staniu, servind cel mai probabil ca si fond de ten. Atat amidonul, cat si oxidul de staniu sunt utilizate si astazi in produsele cosmetice. Staniul servea ca si pigment, acesta neprezentand niciun risc pentru sanatate. Intr-un interviu acordat revistei Nature, Evershead declara: „Romanii nu au ales componentele la intamplare. Probabil ca aveau in urma ani de experimentare si o buna cunoastere a proprietatilor substantelor folosite”.
Studii arheologice efectuate pe fosilele unor trandafiri salbatici, au condus la descoperirea ca aceasta minunata plana crestea inca din perioada tertiara, cu 70 de milioane de ani in urma. Prima mentiune scrisa despre trandafir este in limba sumeriana, iar textul precizeaza ca un mic numar de arbusti de trandafir a fost adus in Arkkadia (Grecia) de dincolo de Tigru, de regele acestui tinut inca cu 2300 de ani i. Chr.
In China trandafirul era floarea regala, menita sa impodobeasca gradinile concubinelor imparatilor. Iar in Roma antica era floarea zeitei Venus.
In timpul Imperiului Roman au fost atat de apreciati trandafirii incat Marcus Portius Cato (234-149 i.Chr.) a legiferat ca in fiecare gradina privata sa fie saditi trandafiri. Iar pentru a putea sa satisfaca cerintele extrem de mari, romanii au cultivat in provinciile ocupate, culturi intinse de trandafiri. Aceștia erau folositi ornamental in toate imprejurarile, atat vesele cat si triste.
Pentru inalta societate era de neconceput sa existe o singura incapere neornamentata cu trandafiri. Mai mult chiar, petalele parfumate erau puse in cupele de vin si baute odata cu acesta. La serbarile festive Nero lasa sa cada din tavan ploaie de petale de trandafiri. Oaspetilor li se atarnau de gat ghirlande si pe cap coroane de trandafiri. Deoarece conform legendei zeul vinului Bacchus (Dionissos la greci) spunea ca trandafirii limpezesc mintea.
Uleiul de trandafir era cunoscut si folosit ca mijloc de frumusete in Roma antica. Cand medicul militar si botanistul Dioskurides (secolul I d.Chr.) i-a elogiat virtutile cosmetice, in opera sa medicala, intitulata „De materia medica”.
In unul din articolele viitoare vom vedea ce elixir minunat este uleiul de trandafiri. Și vom invata sa preparam lotiuni pentru tenul nostru din petale de trandafir.
Maria Mihaiu
Cosmeticiana & Trainer Cosmetica
Explorator Wellness Virtual