Recomandări și beneficii ale fitoterapiei

Recomandări și beneficii ale fitoterapiei – Utilizarea plantelor medicinale în scop terapeutic are o vechime de mii de ani. Dar este una dintre ramurile medicinei cu o permanentă evoluție. Recomandările fitoterapice țin cont și de biocompatibilitatea remediilor cu fiecare pacient în parte. Precum și de prezența stării de alergie a pacientului.

Însă, până a afla de la un specialist dacă un remediu este compatibil cu fiecare dintre noi, și tu, și eu apelăm la plante, de cele mai multe ori înaintea unui medicament. Și sunt convinsă că și tu, ca și mine ai cel puțin un ceai preferat. Eu iubesc menta, pe care o combin cu diverse alte plante și mai ales, cu lămâie. Dar poate tu preferi alte plante și ceaiuri. Să aflăm împreună de la specialist ce beneficii are fitoterapia și când este recomandată!

Recomandări și beneficii ale fitoterapiei. Printre avantajele fitoterapiei se numără:

• accesibilitatea (plantele sunt ușor de procurat și ieftine);
• acțiunea lor blândă și lipsa efectelor adverse (când se respectă dozele adecvate);
• tratarea bolnavului în mod holistic, ca întreg (plantele au efecte fizice și psiho-emoționale și echilibrează organismul la toate nivelele).

Plantele medicinale se pot folosi în paralel cu medicamentele alopate, avâ­nd grijă la unele interacțiuni.

Produsele de origine vegetală sunt mai bine tolerate de organismul uman. Fenomenele secundare și reacțiile adverse fiind mult mai rar semnalate decât pentru produsele obținute prin sinteză.

Medicamentele de origine vegetală sunt indicate în tratamentul bolilor cronice, adică pe o perioadă lungă de timp și datorită acțiunii lor mai slabe și mai puțin toxice.

Acțiunea multor produse vegetale este complexă, datorită compoziției chimice și se adresează mai multor organe sau sisteme. De multe ori, acestea au acțiuni sinergice, unele principii active mărind acțiunea unui alt principiu activ existent în plantă.

La noi în țară, autoritatea în ceea ce privește fitoterapia este Acad. Prof. Dr. Ovidiu Bojor.

Vă recomandăm ultimul său tratat de fitoterapie, nutriție și cosmetică naturală elaborat împreună cu Dr. Gh. Mencinicopschi, specialist în nutriție, directorul Institutului de Cercetări Alimentare București și Dr. Larisa Ionescu-Călinești, cosmetician.

De asemenea, a apărut și la noi cartea doctorului Dean Ornish – Revoluție în terapia bolilor de inimă („Programm for Reversing Heart Disease”), în care acesta arată cum leziunile coronariene grave sau ateroscleroza sunt fenomene reversibile dacă se urmează un program de tratament naturist sau lucrarea doctorului Max Gerson „Terapia cancerului și a altor boli degenerative”. Și nu în ultimul rând ar trebui menționat aici Studiul China – supranumit „Grand-Prix-ul în epidemiologie” al doctorului Colin Campbell, Ph D.

Rudolf Breuss, în cartea sa „Modalități de tratare a cancerului, leucemiei și a altor boli aparent incurabile” aduce numeroase mărturii ale unor cazuri vindecate prin terapii naturale.

Primul spital din țară care a folosit, cu predilecție, plantele medicinale autohtone a fost construit în București, lângă Mănăstirea Colțea, între anii 1695-1708, pe baza planurilor elaborate de spătarul Mihai Cantacuzino. Spitalul avea 24 de paturi destinate bolnavilor săraci, care erau tratați cu diferite plante tămăduitoare.

În timpul domniei lui Grigore al III-lea Ghica, din Moldova, este fondat Spitalul „Sfântul Spiridon“ din Iași (1757), în care tratamentele îmbinau folosirea plantelor de leac cu rugăciuni de vindecare a suferințelor și de iertare a păcatelor. Necesarul de plante era asigurat de spițerul Anton Faermann, decedat cu întreaga sa familie în timpul ciumei din anul 1770.

Un alt lăcaș bisericesc orientat spre folosirea plantelor în tămăduirea bolnavilor a fost Mănăstirea Obedeanu, în incinta căreia a luat ființă Spitalul din Craiova, în anul 1777.

La începutul secolului al XIX-lea, arsenalul plantelor cu proprietăți medicinale folosite în Țările Române s-a lărgit, prin introducerea unor specii sau produse aduse din străinătate: scoarța arborelui de China, anason, revent, siminichie, șofran, piper negru, scorțișoară, cuișoare, nucșoară, ienibahar, cassia, camfor, salep și sabur. Tot în această perioadă, s-au importat și unele preparate din plante aromatice exotice, prezentate sub formă de balsamuri, extracte, elixire, tincturi, uleiuri, unguente și ape aromate (de melisă, fragi, isop, măgheran și portocale).

În anul 1838 se editează la Iași o carte, mult folosită de către populație, intitulată „Doctorul și iconomul casnic“, care cuprindea „rețete pentru tot soiul de boale omenești și din acelea pentru cai, vite cornute și oi“.

În anul 1846 apare la București „Practica doctorului de casă“, cu foarte multe recomandări de plante pentru tratarea bolilor (rădăcini de păpădie, cicoare și fumăriță, bune pentru dureri de splină, ficat și gălbinare).

Pentru a organiza colectarea științifică a plantelor medicinale și aromatice din flora spontană sau de la cultivatori, care erau necesare prelucrării în laboratoarele farmaceutice, a luat ființă un prim laborator de cercetare „Planta Vorel“ din Piatra Neamț, prin hrisovul dat de voievodul Ioan Sandu Sturdza, domnul Moldovei (1825).

Sistemul de valorificare și distribuție a produselor medicinale prin rețeaua de farmacii a fost mai bine structurat după anul 1831, ca urmare a aplicării prevederilor Regulamentului Organic, introdus în ambele țări române.

Recomandări și beneficii ale fitoterapiei. O mare atenție s-a acordat și manuscriselor apărute în mediul călugăresc.

Astfel, manuscrisul de la Mănăstirea Cernica conținea multe rețete de balsamuri, alifii, prafuri și droguri. A circulat mult „Cartea doctoricească“, scrisă în anul 1854, prin osârdia preotului Nicanor Bolniceru, care prezenta 120 de rețete cu efecte terapeutice.

La mijlocul secolului al XIX-lea se remarcă activitatea foarte intensă a doctorului Carol Davila (1828 -1884), francez de origine, invitat la București în anul 1853 pentru reorganizarea serviciului sanitar militar. În 1855 obține de la domnitorul Știrbei Vodă autorizarea de a înființa Spitalul Oștirii.

Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, plantele medicinale reprezentau arsenalul principal de luptă al medicinei, fiind utilizate în toate păturile sociale ale societății. Majoritatea speciilor vegetale erau colectate de pe cuprinsul țării, deși unele plante și produse au început să fie aduse din alte zone naturale ale Globului (Asia, Africa, America).

Avântul imperios al medicației cu produse de sinteză chimică, incomparabil mai riscante decât produsele naturale, a împins fitoterapia din România în subsolul medicinei, pe o perioadă destul de lungă.

Efectele secundare ale acestor produse sintetice au convins poporul că trebuie să revină la arsenalul de bază al fitoterapiei, izvorât dintr-o experiență milenară.

Dr. Alexandrina Nicu

Medic primar Recuperare, Medicinăfizică şi Balneologie – Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca

Competență în Homeopatie

Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Medicina_%C3%AEn_Egiptul_Antic

https://ziarullumina.ro/societate/sanatate/traditia-medicinei-naturiste-la-romani-50403.html

https://centi.ro/info/TIT2012/10.pdf

„Tradiția medicinei naturiste la români” de Constantin Milică, 07 12. 2008

„Fitoterapie- sănătate pentru omul modern” de Doctor în științe farmaceutice Chim. Raiciu Anca Daniela Vicepreședinte a Societății Române a Chimiștilor Cosmetologi Director Marketing S.C. HOFIGAL EXPORT-IMPORT S.A.

https://www.pharma-business.ro/noi-reglementari-in-domeniul-suplimentelor-alimentare-si-produselor-din-plante-medicinale/