Apiterapia consta in utilizarea in scop terapeutic a diferite produse din stup: miere, fagure, polen, ceara, propolis si venin de albine. Potrivit unui papyrus din Teba, scris in anul 1870 i.e.n, egiptenii isi hraneau si isi tratau copii cu miere de albine. Hipocrate folosea mierea in numeroase preparate si o recomanda sa fie intrebuintata extern pentru vindecarea ranilor. Studii recente efectuate in Statele Unite demonstreaza efectul terapeutic a tot ceea ce ne ofera albinele.
Pe langa proprietatile nutritive, mierea are calitati terapeutice exceptionale: este folosita in cazul tulburarilor digestive, a ulcerelor gastrice, asteniei, starii de oboseala fizica, psihica sau intelectuala, precum si a anorexiei. Ea are si proprietati bactericide si antibiotice, fiind utilizata si in tratarea anumitor afectiuni ORL – tuse, laringita si pentru bolile din sfera intestinala si renala. In uz extern, puterea sa de cicatrizare a ranilor, arsurilor si altor afectiuni cutanate au facut-o renumita.
Polenul are o actiune antibacteriana si este bogat in proteine vegetale, fiind recomandat sportivilor, covalescentilor si varstnicilor. El are o actiune de reglare a functiilor intestinale, una antianemica si alta echilibranta a sistemului nervos. Virtutile sale se exercita mai ales asupra aparatului digestiv, asupra sistemului neuro-psihic (actiune stimulanta si euforizanta) si asupra metabolismului in general (regulator de crestere, actiune impotriva imbatranirii si a starii de slabiciune).
Fagurele este bogat in acidamine, oligoelemente si vitamine. El este stimulant, tonifiant si euforizant, actionand ca un neuro-echilibrant si revitalizant al intregului organism. Curele cu fagure imbunatatesc tonusul general si redau pofta de mancare. Ele favorizeaza producerea de globule rosii si au efect benefic si asupra aparatului cardiovascular.
Propolisul (substanta rasinoasa lasata de albine pe mugurii unor copaci) are proprietati antifungice, anesteziante si cicatrizante. El poate fi utilizat cu succes ca insotitor al curelor de antibiotice. In dermatologie, efectul cicatrizant al preparatelor pe baza de propolis asupra arsurilor si a regenerarii tesuturilor este cunoscut de multa vreme. El are si proprietati antioxidante, neutralizand efectul radicalilor liberi, responsabili de imbatranirea celulara. De asemenea, este folosit impotriva cariilor dentare si a parodontozei.
Apiveninterapia reprezinta un tratament prin intepaturi ale albinelor. Daca veninul de albine poate provoca reactii dureroase si chiar alergii, trebuie stiut ca el este in egala masura folosit ca metoda terapeutica impotriva durerilor reumatismale, articulare si de sciatica.
In categoria medicinii alternative, apipunctura are un rol important in tratarea afectiunilor oaselor si articulatiilor. Practicata inca din Antichitate,in aceasta terapie bazata pe intepaturile de albine, pacientul este intepat cu acul unei albine femele din clasa muncitoare. Acesta intepatura putin dureroasa antreneaza injectarea in sange a unui venin puternic in virtuti. El este alcatuit din apa in proportie de 85% si din materii benefice organismului nostru in proportie de 15%. Printre acestea se numara proteinele, peptidele si acidaminele, susbstante ce contin fosfolipide si compusi volatili. Odata injectat in organism, veninul tonifiaza tesuturile, stimuleaza organismul si intareste sistemul imunitar. Intr-un anumit fel, este vorba de un vaccin care favorizaza dezintoxicarea corpului.
Veninul injectat in timpul unei sedinte de apipunctura traverseaza organismul si lupta impotriva globulelor albe care ataca mielina, o substanta protectoare a fibrelor nervoase. Aceasta actiune permite beneficierea de un fel de autoimunizare impotriva a numeroase boli. In timpul intepaturii, veninul reconstruieste melanina afectata in jurul fibrelor nervoase si regenereaza partile agresate. Reconstruirea melaninei ii permite celulei nervoase sa se apere impotriva unui nou atac al bacteriilor si virusilor. Gratie optimizarii sistemului imunitar, apipunctura modifica mesajul nervos, favorizand astfel deblocarea muschilor. Tesuturile paralizate din cauza unei maladii vor functiona din nou si starea generala a pacientului se va imbunatati considerabil.
In ciuda proprietatilor sale terapeutice notorii, tratamentul prin apipunctura nu se potriveste tuturor. Inainte de a recurge la ea, trebuie sa fie urmate cateva etape. In primul rand se impune consultarea unui alergolog pentru a se evita anumite riscuri provocate de alergia la albine. Trebuie stiut ca o intepatura de albine poate fi fatala pentru o persoana alergica. Dupa acordul alergologului, trebuie consultat un specialist in apipunctura care va indica tratamentul adaptat fiecarui caz in parte. O supraveghere medicala este necesara pentru a urmari eficienta tratamentului. Apipunctura este contrainidicata femeilor insarcinate si persoanelor care sufera de malnutritie avansata.
Explorator Wellness Virtual
