Alergam constant in viata dupa cai verzi pe pereti (vorba lui Smiley). Alergam constant in viata dupa „a face” si dupa „a avea”. Intre ele doua este o legatura indestructibila. Orice noua actiune („a face”) atrage dupa sine rezultate sau esecuri in „a avea”; acestea, la randul lor ne imping sa vrem sa (mai) facem (alt)ceva pentru si mai mult („a avea”). And so on, fara sfarsit.

A avea este bine. Dar cat anume?

A face este bine, dar ce anume?

Uneori ni se pare ca stim (cunoastem bine calul verde pe care il vrem) si atunci facem in acea directie, obtinem sau nu obtinem, ne bucuram sau regretam. 

Uneori nu stim. Si atunci facem, oricum, ce am invatat. Alte rezultate, alte esecuri, alte concluzii, alte actiuni.

Ce lasi in urma cand mori? Poate o casa si niste bunuri (copiilor tai). Poate niste actiuni extraordinare in urma carora ai schimbat cumva istoria (locului, oamenilor pe care i-ai intalnit, afacerilor sau chiar omenirii). Poate!

Ce lasi in urma cand mori, sunt sigur (nu poate!) niste amintiri ale altora despre tine. Despre ce ai facut, ce ai avut? Sau despre cine ai fost?

A face si a avea sunt verbe derivate din a fi. Fara ca in primul rand sa fii, nu poti face si nu poti avea nimic. Ceea ce esti astazi te determina sa faci anumite lucruri si sa ai (iti doresti) anumite lucruri. Dar de unde stii ca esti ceea ce ai fost menit sa fii?

Semnele ca nu esti ceea ce ar trebui se vad in esecurile lui a avea si a face. Faptul ca in viata nu poti avea anumite lucruri si alergi dupa ele toata viata (succes, bani, cariera, relatii bune, etc.), iti arata ca nu esti inca ceea ce iti este menit sa fii. Faptul ca in viata nu poti face anumite lucruri ar trebui sa iti arate atat ce nu ar trebui sa fii cat si ce esti menit sa fii (prin eliminare). Orice esec si orice regret iti arata ca nu esti (nu ai fost) ceea ce ar fi trebuit sa fii.

„A fi” este ceva peren; indiferent ce ai, tot tu esti. Indiferent ca ieri ai avut multe lucruri si azi nimic sau invers – tot tu esti si cel de astazi, egal cu cel de ieri.

„A fi” este ceva peren; indiferent ce faci astazi versus ce ai facut ieri, tot tu esti cel ce face in ambele cazuri.

Ceea ce este sigur in aceasta viata este ca „esti”; poate nu poti avea, poate nu poti face unele lucruri. De ce sa te intristezi din atata lucru atata timp cat iti ramane, mereu, atat de mult? Sa fii?

Complicat, nu?

Cand esti in pragul unei schimbari personale (esti restructurat? este posibil sa iti pierzi jobul sau casa? te paraseste partenerul de viata? ai pierdut la poker totul?), merita sa te gandesti ca totusi tu continui sa existi, capabil sa o iei de la capat, mai frumos, cu niste invataminte trase, cu niste idei noi, cu niste sperante noi si poate cu o intelegere mai mare a raspunsului la intrebarea „cine sunt?”

A fi sau a nu fi?