Stațiuni balneare – istoric, tendințe, direcții de revitalizare

Stațiuni balneare – istoric, tendințe, direcții de revitalizare

ARTICOL INTRODUCTIV

Țara noastră găzduiește un număr de 2500 de izvoare și foraje hidro-minerale și 34 de stațiuni balneoclimaterice. Paradoxal, turismul balnear nu generează o creștere economică, nici pe plan local, dar nici pe plan regional sau național. De ce a scăzut atât de mult interesul oamenilor pentru astfel de destinații? Ce putem face pentru ca stațiunile balneo bogate în ape minerale și termale să își regăsească locul în topul destinațiilor preferate de români și nu numai?

Pentru a putea răspunde la întrebările de mai sus, trebuie să înțelegem de ce s-a ajuns în acest punct. Trebuie să avem o privire analitică asupra acestui tip de turism în ansamblul său. Uitându-ne de sus, depășind scara locală, regională sau chiar cea națională, o să observăm că aceste probleme au apărut pe întreg teritoriul Europei.

Stațiuni balneare: puțin din trecut

Structurile balneare nu constau într-o formă de tratament inovatoare, având numeroase exemple de băi termale din perioada Imperiului Roman, însă forma actuală a turismului balnear își are rădăcinile în secolul XVIII. Moment în care s-a coagulat un număr semnificativ de astfel de orașe pe întreg teritoriul Europei. Culminând cu o perioadă de glorie în prima parte a secolului al XIX- lea, orașele balneare au trecut ulterior printr-o etapă de decădere, atingând punctul cel mai de jos la începutul mileniului III. Economia, politica și contextul social sunt ramurile care au schimbat atât de profund tradiția „de a merge la băi”.  De asemenea, ca în orice alt domeniu, strategiile de marketing pentru promovarea turismului de acest tip sunt esențiale. Lipsa lor putând să adâncească și mai mult aceste probleme.

Seria „Stațiuni balneare – istoric, tendințe și direcții de revitalizare” reprezintă o invitație către înțelegerea contextului istoric

Mai exact a motivelor și a evenimentelor care au adus destinațiile balneare în starea de degradare pe care o observăm în zilele noastre. Decalajul privind dezvoltarea pe aceste planuri dintre România și vestul Europei trebuie văzut în acest moment drept o oportunitate de a observa. Și de a implementa strategii care au fost eficiente în alte locații. Învățând din experiența celorlalți, putem contura o serie de direcții care pot duce către revitalizarea stațiunilor noastre.

Acest proces de reconstrucție reprezintă o muncă colectivă a tuturor actorilor implicați în organizarea și dezvoltarea orașelor balneare – investitori, actori politici și locuitori ai acestor orașe. De asemenea, trebuie conștientizat faptul că, dincolo de proprietățile curative ale apelor locale, atractivitatea unei destinații de vacanță depinde de mulți alți factori precum calitatea fondului construit, calitatea serviciilor oferite. Și, nu în ultimul rând, de o paletă cât mai largă de activități complementare, subordonate celor de tip spa, wellness.

AUTOR: arh. Ica PAPARI

ica.papari@gmail.com