De cand am inceput sa merg la sedinte de osteopatie si in paralel m-am apucat si de sport, viata mea s-a schimbat semnificativ. In bine. Pentru ca terapeutii la care apelez pentru acest tratament sunt nu numai foarte talentati la meseria lor, ci si adevarate enciclopedii umane, profit de fiecare intrevedere pentru a pune intrebari si a pune intrebari legate de sanatate si de originea remediilor alternative specifice tarii noastre. 

Vizitele in cabinetele lui Octavian si Ioan (terapeutii la care merg deja de mai bine de doi ani) inseamna mult mai mult decat o indreptare a coloanei vertebrale. De pilda, data trecuta am testat tratamentul cu miere – despre care se spune ca este o terapie 100% romaneasca. Mi-a placut atat de mult incat am stiut deja de pe masa de masaj ca acesta va fi punctul de pornire al urmatorului articol din revista. Dar inainte sa descriu in detaliu aceasta procedura, am sa aprofundez putin subiectul produselor spa 100% romanesti. 

Pentru a afla care a fost punctul de pornire al spa-ului romanesc, mi s-a recomandat sa apelez la scrierile lui Herodot. Zis si facut. Asa am aflat nu numai ca dacii „erau cei mai viteji si mai drepti dintre traci”, dar si ca neamul lor avea o casta sacerdotala extrem de priceputa in domeniul medicinei. Se pare ca dacii practicau pana si interventii chirurgicale, la care foloseau bisturiul, pensete si tablete din tuf vulcanic pe care le asezau pe rani si ulceratii. Sapaturile arheologice au scos la iveala anumite instrumente care atestau clar ca dacii depasisera net nivelul medicinei empirice.

Ba mai mult, arheologul Ion Horatiu Crisan, autorul lucrarii „Spritualitatea geto-dacilor ‘ crede ca stramosii nostri au practicat pana si neurochirurgia. Asa arata craniile scheletelor descoperite in diferite asezari stravechi. Cunostinte legate de medicina dacilor gasim si la autori greci. De la Platon aflam ca Socrate spunea despre medicii traci ai lui Zamolxis ca acestia credeau „ca tot asa cum nu se cuvine sa incercam a vindeca ochii fara a fi vindecat capul, tot asa nu trebuie sa tamaduim capul fara a tine seama de trup, cu atat mai mult nu trebuie sa incercam a vindeca trupul fara sa incercam sa tamaduim sufletul. Asadar, echilibrul trup-minte-suflet fusese considerat un factor important pentru sanatate inca de pe vremea aceea. 

Un rol foarte important in cultura dacilor l-au jucat remediile din plante, care erau combinate in functie de afectiunea care urma sa fie tratata. Insemnarile medicului Dioscoride ilustreaza cum indicatiile terapeutice din secolul I i. Hr. sunt identice cu recomandarile din prezent. Iar pe langa utilizarea plantelor, este documentata si folosirea in scop curativ a apelor termale de la Calan, Geoagiu si Baile Herculane. Fascinant este faptul ca medicii daci erau majoritatea si preoti, iar ei nu se axau niciodata doar pe vindecarea trupului, ci si pe cea a sufletului. Aplicarea medicamentelor din plante era intotdeauna combinata cu masajele si ritualurile ori descantecele. 

Esentiale in cultura „spa” a dacilor erau si tehnicile bioenergetice, foarte asemanatoare cu cele din cultura orientala. O parte dintre ele au fost „conservate” de satenii din zonele muntoase, care au avut grija sa transmita tehnicile de vindecare din generatie in generatie. Foarte interesant este cum dacii practicau si anumite forme de auriculo-terapie (faceau incizii in zona urechilor, cu un obiect ascutit, sterilizat la flacara) – se credea ca urechea este un soi de harta a organelor, la fel ca talpa in reflexoterapie. O asemenea procedura era intotdeauna urmata de consumul unor mancaruri si bauturi speciale, care sporeau efectul tratamentului, semn ca inca de pe atunci masajele mergeau mana in mana cu o dieta echilibrata si bine gandita. 

Stramosii nostri utilizau adesea si presopunctura, cu ajutorul careia erau calmate crampele abdominale si orice alte neplaceri cauzate de sistemul digestiv. De remarcat este faptul ca punctele asupra carora se aplica presiunea sunt aproape identice cu cele pe care se bazeaza acupunctura. Foarte raspandit era si masajul cu otet al tamplelor si al fruntii – remediul principal pentru raceli, durerii de cap si afectiuni ale sinusurilor.

Asa cum am mentionat la inceputul articolului, un tratament stravechi spectaculos este masajul cu miere, o terapie pe care am avut sansa sa o testez personal in cabinetul din Bucuresti al lui Octavian. Aceasta este o procedura puternic detoxifianta, lucru pe care l-am vazut cu propriii mei ochi. Am sa va povestesc imediat mai multe detalii. Dar inainte va reamintesc ca mierea – un produs-vedeta in tara noastra – se numara printre alimentele foarte bogate in substante hranitoare (fier, cupru, calciu, potasiu), hormoni naturali, aminoacizi si vitamine (C1, B1, B2, PP). Iar pe langa consumul propriu-zis, masajul reprezinta o modalitate foarte buna de a transfera toate aceste comori in organism.

Terapia in sine dureaza aproximativ o jumatate de ora, timp in care se efectueaza niste miscari ritmate, dar nedureroase. Practic, terapeutul intinde mierea pe spatele pacientului, dupa care incearca sa o „desprinda” printr-un joc strategic al palmelor. Daca la inceputul sesiunii de masaj mierea era translucida, pana la sfarsit aceasta isi schimba culoarea in functie de  cantitatea de toxine care exista in corpul pacientului. La sfarsit, spatele se spala cu ajutorul unui burete imbibat in apa. Eu, una, am ramas socata cand am vazut ca la sfarsitul tratamentului apa continea  depuneri gri, asemanatoare cu nisipul: „Acestea sunt toate toxine.”, mi-a spus Octavian. Dincolo de efectul de curatare „interna”, masajul cu miere mai are si alte merite: atenuarea celulitei, stimularea unui eventual proces de slabire, dar si catifelarea pielii.

Din asemenea elemente era compusa lumea spa romaneasca in forma sa incipienta. Toate sursele ne arata ca dacii au fost adevarati pionieri ai conceptului de spa asa cum il stim astazi. Faptul ca ei recunosteau inca din acele vremuri ca omul a fost construit pe trei planuri ar trebui sa ne dea de gandit si sa ne faca sa ne preocupe mai mult echilibrul corp-minte-suflet. Daca acum mii de ani, cand existau doar omul si natura care il inconjura, se practicau deja masaje, este clar ca acesta nu este nicidecum un moft, ci o necesitate de care erau constienti chiar si stramosii nostri.

„Toate se trag din suflet, atat cele rele, cat si cele bune ale trupului si ale fiintei noastre intregi, revarsandu-se din suflet, asa cum se rasfrang de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie sa-i dam ingrijire daca vrem ca deopotriva restul trupului si capul sa o duca bine”, scria Platon in „Dialoguri”. 

Articolul a fost publicat in Revista Spa & Wellness, editia mai 2016.