Cum spunea tata, cand e sa se lege lucrurile, se leaga, fara sa fie nevoie sa misti vreun deget. Cand nu, orice ai face, nu se vor lega.
Eram la volan, intr-o mare aglomeratie, intre Piata Charles de Gaulle si Victoriei. Suna telefonul. Credeam ca este o clienta, dar, de fapt, ma suna cineva de la Agentia Italiana pentru Comert Exterior.
Initial m-a invitat sa particip intr-un tur al Spa-urilor din Sudul Italiei, dar, se suprapunea cu primul #SpaCorner pe care il aveam programat in 11 mai pentru comunitatea myhive Romania. Asa ca mi-a oferit o alta varianta – un info-tur al Spa-urilor din zona Veneto, intre 5 si 9 iunie. Am acceptat imediat, cu mare bucurie.
A doua zi, ne-am dus in Baile Herculane (ti-am povestit aici, aici si aici). Acolo m-am intalnit cu Maria Rendes, consultant spa, careia i-am zis de invitatia primita. Mai in gluma, mai in serios, mi-a spus ca i-ar placea sa participe, asa ca am intrebat persoana de contact si in cateva zile mi-au dat ok-ul. Mai aveam mai putin de o luna pana la plecare si deja ardeam de nerabdare.
Cand am primit programul si am vazut locatiile pe care urma sa le vizitam, am inceput sa ne documentam. Atunci am inteles ca urma sa mergem la TERME Euganee – asa-numitele Statiuni balneoclimaterice (Ro), Spa Towns (En). Dealurile Euganeene din regiune au avut un rol in formarea apelor hipertermale si nasterea celei mai mari statiuni termale din Europa.
Info-tur-ul era organizat de FederTerme Italia – Federația Italiana a Industriei Termale si a Apelor Minerale Curative si de Agentia pentru Promovarea si Internationalizarea firmelor Italiene , in cadrul unui program de promovare a Regiunilor termale italiene.
Vizitele noastre s-au concentrat pe provinciile Venetia, Padova si Verona.
Avionul era la 6 dimineata. Plecasem de acasa la 3:30, de teama aglomeratiei din Otopeni. Am aterizat la 7 (ora locala) in Venetia, unde ne astepta un tanar imbracat intr-un costum croit perfect, care ne-a condus spre un Mercedes negru – nu stiu ce clasa – dar ceva tip limuzina.
Am facut aproape o ora pana in statiunea Abano Terme, unde urma sa fim cazate.
In traducere „Rasarit de soare”, este decorat in stilul clasic, cu spatii foarte generoase in aproape toate ariile, cu parcul termal in partea din spate.
Camera nu era gata, asa ca ne-au oferit posibilitatea sa ne depozitam bagajele si sa petrecem timpul la piscine pana la masa de pranz. Maria s-a dus sa incerce apa termala, la interior si la exterior. Mi-a zis ca este exact ceea ce are nevoie ca sa-si recastige energia dupa trezirea la o ora atat de matinala si zborul cu avionul. Era entuzismata de multitudinea de jeturi de toate felurile in apa calda, de faptul ca in spatele cascadei de apa create in interiorul piscinei exterioare, este un jacuzzi in semicerc, pe care nu aveai cum sa-l vezi daca priveai din exterior.
A reusit chiar sa traga un pui de somn pana la pranz in parcul termal, unde puteai alege un sezlong la soare sau la umbra unui palmier.
Eu am preferat sa ma plimb, sa descopar imprejurimile, sa discut cu receptionera de la centrul spa. Centrul balnear si piscinele erau la parter; receptia spa – cu camerele de masaj si cosmetica, camerele pentru consultatia medicala si pentru procedurile medicale la etajul 1.
De la receptionera am aflat ca hotelul are sursa proprie de apa termala si este folosita in toate piscinele lor. Sunt 54 de efecte (jeturi) in total si piscina la exterior are o cascada de apa spectaculoasa. Aici se bucura de apa termala atat copiii, cat si adultii. Ca sa intri in piscine este obligatoriu sa porti casca.
La 13:30 ne-am dus la masa. Deja sosisera si alti participanti la info-trip – unii dintre ei jurnalisti, altii influenceri, dar cei mai multi lucrau in agentii de turism. Dupa ce am stat la povesti cu ei, am mancat bine, inclusiv desertul, imi zburase orice urma de oboseala. Ma simteam fresh si abia asteptam ora 18:00 cand aveam intalnire cu managementul hotelului.
La intalnire ne-am lamurit cum este cu apa termala si namolul pe care il folosesc.
Aceste ape reprezinta o bogatie unica. De origine meteorica, se gasesc intr- un bazin total necontaminat la o adancime in jur de 3000 m sub Alpii Venetieni. Bazinul are o inaltime de aproximativ 1500 m. Calatoria la o asemenea adancime imbogateste apa in saruri minerale. Ca sa ajunga in zona Dealurilor Euganeene mai strabate aproape 80 km. De aici este extrasa sau pur si simplu isi face loc la suprafata la temperaturi de 85◦ C. Se presupune ca a stat in bazin zeci de mii de ani. Este clasificata ca Apa hipertermala imbogatita in minerale, inca din anii ’30.
Namolul folosit de hotelurile termale din regiune este un adevarat cortizon natural si este constituit din 2 componente principale:
Metoda de preparare a namolului, pe care azi o practica fiecare hotel termal din regiune, a fost pusa la punct inca din anii ’30 si consta intr-un proces de maturare indelungat, de 60 de zile.
Pasta obtinuta dobandeste plasticitatea și caracteristicile chimice si fizice care o transforma in namol cu calitati terapeutice deosebite.
Explicatia procesului e complicata, in sensul ca intervin niste micro-organisme. Unele mor la socul termic in contact cu apa hipertermala. O alga care nu traieste nicaieri in alta parte ia nastere si se hraneste cu cele moarte. Alga respectiva a fost certificata de Institutul Pasteur din Paris si a primit si un nume. Aceasta e responsabila de puternicul efect de cortizon iar apa termala are un rol esential in acest proces.
Namolul termal Euganeean este patentat stiintific si recunoscut de EPO (European Patent Office) ca avand „Principii active anti-inflamatoare”. Aceasta recunoastere este valabila pentru toate facilitatile care folosesc acest namol, in vreme ce pentru controlul procesului de preparare acestea intra sub normativele interne ale Italiei.
Este un tratament cu beneficii pe termen lung, de cateva luni, si fara efectele adverse ale medicamentelor anti- inflamatoare.
Consta in 3 etape fundamentale:
Acest tratament se face la recomandarea doctorului centrului balnear. Exista si hoteluri termale, cum este All’Alba, unde poti primi acest tratament in scop wellness, ca un test. Imediat cum am aflat acest lucru de la Managerul Hotelului, Maria si-a rezervat unul. A gasit liber un singur loc, la 5 dimineata. Cand sunt cereri tratamentele se fac chiar si la ora 4 dimineata.
Pentru ultima zi de sedere a rezervat pentru amandoua, disponibilitatea era pentru 6 dimineata. Managerul si-a dat ok-ul pentru a doua impachetare a Mariei, doar pentru ca eram in grupul de jurnalisti.
Iata cum a fost:
Cand am ajuns in camera de tratament, namolul era deja intins in strat gros peste cearceaful care acoperea patul.
Inainte sa ma intind, terapeutul a testat daca namolul nu era prea fiebinte: a picurat un pic de namol pe spatele meu si m-a intrebat daca este ok. Era foarte cald, dar suportabil, chiar placut pentru mine care nu am o problema cu caldura.
Dupa ce mi-a aplicat namolul, m-a invelit intr-un fel de cearceaf gros, un material care parea bumbac, dar nu sunt sigura. Am ramas impachetata in zona spatelului si a umerilor. Mi-a mai aplicat namol doar pe genunchi.
Mi-am dat seama prea tarziu ca ar fi trebuit sa-l rog sa-mi aplice si pe glezna stanga la care am avut deja trei entorse, dar, pe moment, nu m-am gandit.
Namolul termal este ca o pasta semi-solida, l-am simtit foarte greu, ma apasa. Nu mai puteam misca partea de sus a corpului care era acoperita de namol.
La un moment dat terapeutul a intrat in camera si, cred ca din obisnuinta, a inceput sa-mi tamponeze fata cu o compresa. I-am zis ca nu am nevoie si s-a lamurit si el ca nu aveam nici o urma de transpiratie. Dar ulterior, Maria mi-a confirmat ca oamenii care nu au o relatie la fel de buna cu caldura cum am eu, transpira puternic.
Dupa ce am stat acolo cel putin 10 minute, cand a intrat din nou, l-am rugat sa ma ajute cu poze pentru articol. Nu intelegea deloc engleza, dar era binevoitor. Prin semne, si dupa ce am pronuntat cuvantul jurnalist – a inteles ce vreau de la el. Mi-a facut poze cu telefonul lui si ulterior mi le-a trimis pe whatsapp:
M- a asistat apoi cu un dus. Este un dus special, robinetii pentru apa sunt in afara paravanului de dus.
Si impachetarea cu namol, si dusul, si baia de dupa, se intampla intr-o singura camera individuala.
A urmat baia cu apa termala imbogatita cu ozon. Este un hidromasaj. Spre deosebire de majoritatea cazilor de baie in care am fost in Romania, aici nu aveam bara de sustinere, iar apa destul de sarata imi tinea corpul la suprafata. Am facut ceva efort sa reusesc sa ma mentin in apa cu tot corpul, dar a fost o experienta faina, mai ales ca apa a ramas calda, spre bucuria mea.
Maria mi-a povestit mai tarziu ca ea nu a trait acest fenomen de plutire, ceea ce inseamna ca doar persoanele foarte slabe sunt tinute la suprafata.
Nu este recomandat sa faci dus dupa aceasta baie, ca sa lasi pielea sa se bucure de beneficiile mineralor, dar e recomandat un repaos de cel putin 20 de minute si, evident, sa te hidratezi.
La ora 7:00 incepeau sa serveasca micul dejun. Surprinzator, la etajul 7, exact unde era camera mea.
Am apreciat maxim cafeaua lor. Eu nu pot sa beau cafea decat dimineata. Daca beau dupa ora 11, nu mai adorm pana la 3 dimineata. Am testat de multe ori, la inceput fara sa inteleg ce se intampla, apoi, doar ca sa ma lamuresc daca asa este sau nu. Si, da, cel putin la mine asa se intampla.
Dar cafeaua pe care o beau pana-n ora 11 trebuie sa fie tare. Nu suport cafeaua lunga, tip americana.
Pana sa ma lamuresc ca as fi putut sa cer cafea separat de cele de la aparate, deja imi facusem una. Primul lucru pe care il remarcasem era ca nu exista buton de ristretto, asa ca m-am multumit cu un espresso. Dar cand am apasat, a curs foarte putina cafea. Initial am crezut ca poate s-a terminat apa, desi abia deschisesera. Am mai apasat inca o data, si, din nou, a curs cat un ristretto. Fericita, mi-am luat cafeaua si cand am gustat-o, intr-adevar, era delicioasa, exact cum imi place.
In rest, micul dejun nu era dintre cele mai variate, dar, trebuie sa tinem cont ca italienii mananca putin dimineata – gen un croissant si un capuccino – in schimb mananca foarte mult la pranz si cina, ceea ce, iti pot confirma ca asa este. In viata mea n-am primit atat de multa mancare la pranz si la cina – cam ca la un meniu de nunta din Romania.
Practic, in zona sunt 90 de hoteluri termale, cu un total de 300 de piscine – care utilizeaza aceasta sursa de apa termala. Ceea ce face din Terme Euganee cea mai mare destinatie termala din Europa, specializata in tratament balnear cu apa termala si cu namol termal.
Tratamentul devenit traditional, impachetarea in namol urmata de baia in apa termala imbogatita in Ozon, se practica aproape similar la toate hotelurile din regiune, diferentele sunt minore.
Noi am vizitat cateva dintre aceste hoteluri si o sa-ti spun cate ceva despre fiecare in acest articol si in cele care vor urma.
Aici la Continental, de exemplu, au inclus in procedura si un masaj de 20’. Oaspetii pot opta si pentru un masaj mai lung, la cerere. Ei nu acordau acel „test” de care am beneficiat la hotelul unde eram cazate, puteai sa rezervi tratamentul doar cu recomandarea medicului, in schimb aveau si camere individuale dedicate repaosului dupa baie.
Au 5 piscine, la interior si la exterior, cu temperaturi intre 27 si 38 de grade – toate cu apa termala. Maria nu a ratat nici aici o sesiune de AquaGym. Ne-a mirat ca aproape toate hotelurile vizitate au angajat instructori permanenti dedicati acestei activitati.
Dupa vizita la Hotel Terme Continental, am plecat spre Padova, unde am avut si un ghid de turism.
Am aflat ca Padova era o colonie romana foarte importanta. Padova este cunoscuta si ca orasul sfintilor fara nume, dar si orasul fara iarba.
De altfel, aici a fost a doua Universitate din Italia – inca din 1222 (are 800 de ani). Iar Lucrezia Elena Piscopia Cornaro – prima femeie din lume care a terminat o facultate – in 1678, tot la Padova a studiat. A terminat facultatea de filozofie. Era din Venetia.
Am descoperit magnolia mediteraneana in aceasta vizita:
Evident, am vizitat si basilica Sfantului Antonio di Padova si alte catedrale, dar cel mai mult m-a impresionat povestea Caffe Pedrocchi.
In inceputul secolului al XIX-lea, Antonio Pedrocchi, un faimos cafetier din Bergamo, a inceput sa viseze la o cafenea grandioasa, situata chiar in centrul Padovei, langa Universitate. Dorinta lui era clara: „trebuie sa fie cea mai frumoasa cafenea de pe Pamant”.
Dupa ce tatal sau a murit si a putut sa foloseasca mostenirea, Antonio Pedrocchi a demarat proiectul cu arhitectul venetian Giuseppe Jappelli.
Jappelli era si inginer si arhitect. A reusit sa creeze ceea ce avea sa devina in 1831 una dintre cladirile istorice care simbolizeaza orasul Padova si una dintre cele mai faimoase, poate si cea mai frumoasa, si cu siguranta, cea mai mare cafenea din secolul al XIX-lea. Cafeneaua era deschisa si azi non-stop.
„Caffe Pedrocchi, un loc unde s-au născut ideile”
Un loc de intalnire pentru intelectuali si scriitori, a ajuns sa fie si scena sarbatorilor, petrecerilor dansante, negocierilor de afaceri si chiar a intalnirilor masonice. A fost un punct de referinta nu numai pentru padoveni, ci si pentru calatori si oameni de afaceri din toata tara care s-au simtit mereu bineveniti in aceasta grandioasa cladire neoclasica.
Caffe Pedrocchi a fost un loc foarte drag lui Stendhal, un profund cunoscător și admirator al Italiei, care in cartea sa „La Chartreuse de Parme” (Manastirea din Parma) l-a descris drept „cel mai bun restaurant din Italia”.
Mostenitorii lui Antonio Pedrocchi au donat cafeneaua orasului Padova, cu conditia sa ramana pentru totdeauna cafenea.
Organizatorii, FederTerme si Agentia pentru Promovarea si Internationalizarea firmelor Italiene ne-au pregatit o surpriza: am baut o cafea Pedrocchi.
Era deja dupa-amiaza – cand teoretic eu nu mai pun gura pe cafea, dar dupa ce auzisem aceasta poveste, chiar n-as fi putut rata cafeaua atat de celebra in viata unor autori pe care i-am devorat in liceu, si care mi-au modelat firea pe perioada adolescentei. Am intrebat daca poate fi fara cofeina si mi-au confirmat ca da. Asa ca, am baut si eu
Caffe Pedrochi – cafeaua sematura a locatiei – este un espresso dublu, cu un strat generos de frisca si un pic de menta. Se serveste fara zahar, dar te asigur ca este dulce. Nu amesteci frisca cu menta si restul cafelei, ca sa ajunga aromele in ordinea potrivita in gura ta. Este o experienta cu totul aparte, merita sa savurezi aromele in felul asta. Chiar si acum, cand scriu articolul, imi amintesc de senzatiile din acel moment. E unul din acele locuri care chiar nu trebuie ratat ca sa traiesti spiritul orasului.
Am parasit Padova cu mare regret, dar mai aveam de vizitat un hotel termal in acea zi:
De altfel, singurul hotel de 3* din circuitul nostru. Dar, sincer, in afara aria pentru tratament balnear care intr-adevar nu arata la fel de luxoasa ca la cele de 4*, in rest n-am remarcat nici o diferenta.
De cand am intrat, m-a frapat veselia si energia cu care ne-au intampinat. Noi eram obositi dupa o zi intreaga, dupa o alergatura continua prin Padova – chiar daca ne-a placut foarte mult – eram franti de oboseala.
Ne-au asteptat cu un entuziasm care ne-a facut sa uitam de oboseala. Primul drum a fost spre terasa din spate, unde ne-au servit cu un prosecco. Abia in momentul in care ne-am revenit putin, ne-au dus sa vizitam centrul balnear si restul hotelului.
Veselia era in toi – de la instructor pana la participanti. Erau cu totii cu gura pana la urechi in timp ce tineau ritmul impus.
Chiar ma gandeam cat de mult conteaza oamenii si nu faptul ca hotelul are 3 stele. Vii pentru atmosfera si pentru incarcarea bateriilor. Cat de mult conteaza voia buna? Poate cel mai mult.
Apoi, ne-au servit cina. Delicioasa.
Mi s-a parut interesant ca la toate mesele de pranz si cina am primit vin. Si alb, si rosu, cateodata si rose. Cafea se servea doar la cerere, dar vinul era nelipsit. Dar despre asta o sa-ti spun mai multe intr-un articol viitor.
Ioana Marian, fondator despreSpa.ro – povestea si experienta spa
Maria Rendes, consultant Spa – aspectele mai tehnice, de specialitate
Explorator Wellness Virtual
