Vizita la hammam tine de universul mai larg al viziunii orientale despre starea de bine. Asa cum se intampla in cazul majoritatii popoarelor cu o istorie bogata in ritualuri si practici stravechi, starea de bine este vazuta intr-o perspectiva inglobanta, integratoare. Scopul ultim este atingerea punctului de echilibru in care omul gaseste armonia atat intre aspectele fizice si cele psihice, cat si intre individ si comunitate, intre intimitate si exhibare, intre sacru si profan.

Aceasta viziune i-a permis lui Avicenna, unul dintre cele mai luminate spirite ale istoriei arabe, sa isi defineasca propria viziune asupra medicinei in O carte cu legi medicale. Pentru Avicenna „medicina este arta conservarii sanatatii si, eventual, a alungarii maladiilor care pot afecta corpul”. El recomanda practicarea sportului cu regularitate si a hidroterapiei ca modalitate preventiva si curativa. Totodata, Avicenna insista asupra rolului relatiilor interumane pentru conservarea unei bune sanatati, dand astfel dovada de o incredibila modernitate si integralitate a viziunii.

Hammam-ul joaca rolul unui panaceu atat pentru sanatatea fizica a indivizilor, cat si la nivelul relatiilor interumane intre membri aceleiasi comunitati care frecventeaza aceleasi bai publice. 

Si, ca in cadrul oricarui obicei ritualic, tot ceea ce vine in contact cu hammam-ul si vizita in hammam se incarca de sensuri si simboluri ascunse.

Intrarea in hammam are un rol deosebit de important in pozitionarea omului in raport cu sine, cu ceilalti si cu instantele superioare. Primul pas, chiar inainte de trecerea in universul misterios al umbrelor calde, il constituie alegerea vestimentatiei adecvate.

FOUTA

este un vestigiu indic, o piesa lunga, din stofa cu imprimeuri, asemanatoare sari-urilor. Anterioara fenicienilor, romanilor si islamicilor, aceasta se purta infasurata in jurul corpului sau ca val pentru cap. In Africa de Nord este lasata sa cada liber, fara cusaturi. Fouta este asemenea unei tesaturi de lana dungate, in culori vii, asa cum poate fi vazuta si azi la berberi, care o numesc izar (se infasoara in jurul corpului) sau hail (val pentru cap).

Azi, fouta reprezinta un dreptunghi de stofa de bumbac simpla sau dungata, a carei intrebuintare este limitata la aria hammam-ului.

In cazul unei casatorii sau al unei ceremonii ritualice importante, fouta poate fi din satin, dungata in culori sclipitoare asortate cu grija, brodata, impodobita cu paiete, sau chiar croita.

Legata in jurul pieptului, ea serveste doar pentru a-ti face intrarea in hammam unde este interzis sa pasesti nud.

Odata intrat in salile incalzite, fouta poate fi coborata pana la nivelul soldurilor in asa fel incat sa pastreze un minim de pudoare si sa respecte intimitatea celorlalte vizitatoare. Chiar si in ziua de azi, fouta face parte din trusoul mireselor din Tlemcen, Tunis, Casablanca. „Pentru ca vizitele lor la hammam sunt la fel de dese ca ale suratelor lor din secolul al XVI-lea, ele au nevoie de o multime de astfel de fouta intrucat vor sa aiba un accesoriu nou de fiecare data”, relateaza Leyla Belkaid. 

Intrucat vine in contact direct cu pielea, textura acestui prosop este foarte delicata, fiecare atingere fiind ca o mangaiere. Rolul sau este in acelasi timp de a ascunde si de a revela, de a proteja intimitatea dar si de a conferi incredere, de a pozitiona, a comunica – marturii fiind materialele, culorile si texturile folosite. Insa daca podoabele de par tin de cochetarie si eternul feminin, fouta are rolul de a nivela ierarhiile. Sub fouta, nuditatea ne aminteste ca suntem toti la fel, atat in ochii nostri cat si in cei ai comunitatii. 

Nicoleta Bechis