Stramosii Hammam-ului sunt baile antice cu aburi care se bazau pe o tehnica extrem de simpla – pietrele incinse erau aruncate in apa rece, determinand formarea de aburi.

Practica bailor cu aburi este in continuare prezenta in unele dintre spa-urile cele mai sofisticate din intreaga lume. Construite pe baza unui tipar imuabil, acestea permit expunerea corpului la o gama variata de temperaturi (de la fierbinte la cald sau chiar rece) care, pe langa starea de bine fizic, stimuleaza si intaresc sistemul imunitar.

Herodot le mentiona utilizarea la inceputul secolului al V-lea b.C.  In Egipt, in Grecia, in Roma, intreaga cultura corporala s-a dezvoltat gratie utilizarii acestor bai benefice igienei si indispensabile sanatatii.

In anul 216, imparatul roman Marcus Aurelius Antonius, cunoscut sub numele de Caracalla, construia cele mai somptuoase bai publice din Roma, un univers luxos de sali de baie, piscine, sali de masaj si sport. Peste 10.000 de mp care puteau gazdui 1600 de vizitatori. Acest model, devenit clasic, a inspirat cele mai frumoase stabilimente din Germania care si-au luat numele de Caracalla, ca omagiu adus grandioaselor constructii romane.

Insa cele mai faimoase bai din istorie au fost, cu certitudine, cele din Bagdad, „orasul celor 2000 de bai” si cele din Cairo care le-au urmat indeaproape. Cordoba, centrul cultural european cel mai cunoscut in secolul al X-lea, era mandra sa gazduiasca, in 912, peste 900 de bai.

Cunoasterea si, mai apoi dezvoltarea bailor orientale in lumea europeana se datoreaza cruciatilor care, la intoarcerea din expeditiile lor religioase, au popularizat acest tip de stabiliment. Insa este meritul diplomatului si scriitorului scotian David Urquart (1805 – 1877) de a fi oferit o prima descriere detaliata a hammam-ului pe care il numeste „baie turceasca”. Tot el este cel care a militat pentru introducerea hammam-ului in Marea Britanie si care l-a influentat pe Richard Barter, un fizician irlandez, sa isi construiasca, in 1856, propriul sistem de bai, cunoscut azi sub numele de baie turco-romana sau romano-irlandeza.

Nu exista un singur hammam, ci multiple hammam-uri in functie de culturile de care apartin – bai arabe, maure sau turcesti, se inscriu toate in aceeasi traditie.

Mostenitorul bailor grecesti si al termelor romane, hammam-ul cunoaste o dezvoltare extraordinara in intreaga lume. Concepte noi si luxoase inspirate din traditia bailor andaluze, descendenti directi ai bailor orientale din Cairo si Bagdad, ajung sa isi gaseasca manifestarea in contemporaneitate. Este vorba, cu siguranta, despre o re-vizitare si o re-inventare a Orientului din perspectiva moderna.

Daca, insa, doriti sa vizitati hammam-uri autentice din secolul al XVII-lea, testimoniale pretioase ale acestei arte a imbaierii, atunci vizitati Alep. Acest oras, care de-a lungul secolelor a fost ce-a de-a 3 metropola a imperiului Otoman, dupa Istambul si Cairo, este inscrisa in patrimoniul mondial UNESCO. Aici, marturiile unei istorii prestigioase sunt inca vii, aburul hammam-urilor fiind parca simbolul unei istorii uneori revelatoare, alteori absconse.

Experienta Hammam-ului, derutanta pentru un neinitiat, subjuga si fascineaza prin atmosfera sa intima, impregnata cu arome de eucalipt care se degaja din kanouns (mangale), prin decoruri somptuoase, lumini difuze, discrete si odihnitoare care patrund prin filtre plasate in inaltimea tavanului. In hammam cautam evadarea din monotonia cotidianului, ne angajam intr-o calatorie magica si miraculoasa de descoperire a exotismului si a detasarii complete, o experienta poetica ce stimuleaza simturile si creativitatea.

Nicoleta Bechis