Hammam-ul, alaturi de gradini, moschei, zaouia (centrul spriritualitatii sufite), biblioteci si spitale (maristan) este simbolul incontestabil al sufletului oriental. Aceste complexe arhitecturale destinate atat relaxarii cat si igienizarii, cu o vocatie mai mult sau mai putin caritabila sunt, totodata, centre de binefacere fizica si spirituala. Viata lor, ca si a celor care le viziteaza este indisolubil legata de prezenta agentului acvatic.
Apa din hammam reuneste fluxul vital din rezervoarele antice, cu apa care izvoraste din fantaini, bazine sau canale (qanat – in araba), apa morilor, a conductelor si a rigolelor. La fel ca gradinile persane miniaturale, toate acestea se prelungesc pana in case in covoare de apa si de verdeata. De la Bagdad la Granada, trecand prin Tunisia, Algeria, Maroc si prin bazinul mediteranean, apa ocupa un loc central. Ea joaca un rol functional incarcat de simboluri si valori religioase: ablutiuni inaintea rugaciunilor si purificari corporale cotidiene.
Cifra 40 are o functie simbolica de talisman, foarte pregnanta in Orient. Spre exemplu, tanara mama care pune capat convalescentei isi innoieste pielea si isi intareste sanatatea, se purifiaza, se epileaza pe tot corpul si se maseaza in hammam marcand astfel inceputul unei noi vieti. In acest caz hammam-ul simbolizeaza innoirea (revelatia), intoarcerea la normalitatea cotidiana. Interdictia de 40 de zile (sau de 7 – atunci cand evenimentul are o importanta mai mica) este fundamentata in Hadith-uri (profetul a postit 40 de zile). Dar isi gaseste reverberatii atat in Biblie (potopul a durat 40 de zile) cat si in Torah (cele 40 de zile de penitenta ale lui Moise pe Sinai).
Hammam-ul este parte integranta a tuturor sarbatorilor: in ajunul nuntii, la nastere sau la circumcizia baietilor. Chiar si mortii trec prin aceasta purificare, doar ca in cazul lor ritualul are loc in casa fiecaruia. Aceasta utilizare indelungata si deosebit de variata este atestata si de aspectul sofisticat al hammam-ului si al dependintelor sale. Mai mult decat un simplu spatiu pentru igienizare, hammam-ul participa la salubrizarea vietii publice a cetatii. Discursul istoricilor insista asupra importantei prezentei bailor in cadrul oraselor in care absenta igienei putea declansa epidemii.
Hammam-ul se deschide inainte de venirea zorilor. Aici barbatii se imbaiaza, se barbieresc, isi purifica picioarele cu piatra ponce si se parfumeaza cu esente lemnoase inainte de rugaciunea de dimineata. Pentru ei, vizita la hammam este o adevarata calatorie ritualica. Intrucat inseamna imersiunea intr-o lume aflata in penumbra, in care contururile se dilueaza in umbre vagi, gestica devine nonsalanta, declansand abandonul si lejeritatea spiritului. Fluxul si soaptele apei imobilizeaza scurgerea timpului. Barbatilor le face o deosebita placere sa discute despre afaceri in acest spatiu. Hammam-ul le serveste astfel drept loc de reuniune – practica anterioara micului dejun in interes de serviciu.
Vizitele lor la hammam se fac de cel putin 2 ori pe saptamana, chiar daca au propriile lor bai somptuoase. Ele se ataseaza sentimental de aceste locuri unde isi invita prietenele, parintii sau vecinele pentru a petrece impreuna momente de bucurie si de placere. Acolo isi arata creatiile – broderii, crochiuri, tricotaje – isi fac daruri stridente atunci cand sarbatoresc o nastere, o nunta si cumpara sau vand bijuterii. De vreme ce petrec o zi intreaga in hammam, ele isi aduc instrumentele muzicale, cartile de joc, canta, rad sau isi ghicesc viitorul. Toate acestea sunt acompaniate de fructe, ceai sau cafea si limonada.
Mamele de familie nu uita sa le spioneze pe tinerele necasatorite pentru a identifica nora ideala. Nu in ultimul rand, femeile isi impartasesc experientele cotidiene, cu bucuriile si necazurile lor, lasand apa sa le spele si sa le purifice, iar mainile experimentate ale tayyebin – elor sa le maseze sau sa le gomeze.
Nicoleta Bechis
Explorator Wellness Virtual
