Port multe palarii: mama, partenera, fiica, profesoara de yoga, Oana care face retreat-uri in Bali, Oana care face spa-uri. Cred ca sunt suma acestor lucruri si ce este dedesubtul lor.
Sunt cineva care a simplificat tot ce facea astfel incat sa fac cat mai mult din ce imi place si sa am bucati cat mai mari din mine satisfacute de ce se intampla in jurul meu. Cred despre mine ca sunt super creativa, mai ales in ce priveste munca, cu spirit ludic, relaxata in majoritatea timpului.
Munca si viata Oanei au multe in comun, se intrepatrund, sunt fatete ale starii de bine in fiecare aspect al vietii sale, fie ca e vorba de spa-uri, de yoga, de Bali sau de trait pur si simplu. Practica ce propovaduieste. Face ce-i place si cel mai important, nu face compromisuri de la cine este.
S-a apucat de yoga in clasa a sasea, cu Radu Cunescu, un om care traia yoga, nu doar practica. El a murit intr-un accident de masina. Atunci Oana si-a incheiat practica pentru o vreme. Apoi, in timp, ori de cate ori avea nevoie de sustinere, se intorcea spre yoga. Si-a dat seama ca era lucrul ei de suflet: Yoga e un mod de a trai, de a simti, infuzez cu asta tot ce fac. Asa ca a facut din asta o rutina si azi preda intr-un studio luminos din centru Brasovului.
In 2002, dupa ce a terminat facultatea, a decis sa plece pe vase de croaziera: „Imi ramasese stramt orasul, voiam sa castig bani mai repede, visam sa vad lumea pe fast-forward si vasele de croaziera pareau oportunitatea perfecta”. Stia 5 limbi straine.
La inceput a lucrat in shop. Apoi i-a anuntat ca vrea sa schimbe departamentul. I-au propus doua alternative: International Hostess sau un job de Spa Manager. Chiar daca nu avea know-how in domeniu, Oana corespundea exact profilului pe care-l cautau ei pe-atunci: tanara, ambitioasa, workoholic, cu ceva experienta dar nu suficienta cat sa nu poata fi modelata, pasionata de wellness, cu calitati de lider.
Cum yoga devenise demult o constanta in viata ei si iubea tot ce tinea de domeniul wellness-ului, cu nesabuinta si increderea pe care o ai cand esti foarte tanar, a luat jobul, chiar daca nu avea deloc experienta in spa.
A urmat o pregatire in Genova si a devenit cel mai tanar manager din flota. A invatat in anul ala cat in multi altii: cum sa gestioneze o echipa internationala si sa ii motiveze, cum sa reactioneze cand cineva fura, cum sa capitalizeze timpul de vandut, cum sa administreze, cum sa promoveze, ce merge pe uscat si pe merge pe vas, cine sunt clientii si cum ii face sa simta ca se adreseza fiecaruia in parte dintr-o mare de oameni.
Plecarea din Romania a fost soc cultural pentru mine, o lectie de umilitate. Imi amintesc primul an, eram atat de copilaroasa, naiva, nepractica. Cat ne invata calatoria nu inveti in toate scolile. Sa lucrez cu oameni din atat de multe culturi diverse a fost definitoriu pentru mine.
De atunci nu s-a mai lasat de spa-uri si wellness. Etapa vaselor de croaziera s-a incheiat in 2006, cand a plecat in Spania ca sa se ocupe de Fairplay Spa in Andaluzia, in calitate de spa director. In acelasi an a scris si o carte dedicata spa-urilor unde educa punct cu punct in toate aspectele operationale ale spa-ului.
Apoi, a revenit in Romania si a lucrat la Hilton Sibiu ca spa manager, dar a asigurat si partea de soft opening si deschidere a The SPA at Hilton Sibiu.
Din experienta de la Hilton a invatat cum sa se disciplineze cand intra intr-un proiect si cum sa nu ia personal chestii care se intampla, de exemplu produse blocate in vama, terapeuti care demisioneaza cand ti-e lumea mai draga sau pierderea unui segment de clienti din cauza competitiei neloiale.
Am cunoscut-o pe Oana in 2011, la foarte scurt timp dupa ce am lansat despreSpa.ro. Oana l-a remarcat si mi-a propus sa ne intalnim. Mi-a zis ca ii place mult ideea, dar ca site-ul nu este complet daca nu le ofera si profesionistilor un motiv sa-l citeasca zi de zi. A inceput sa scrie saptamanal articole dedicate exclusiv spa managerilor si investitorilor, ceea ce a crescut mult valoarea despreSpa.ro prin informatia de calitate, scrisa de un specialist.
Initiativa ei a fost continuata ulterior si de alti consultanti spa cu experienta internationala care au revenit in tara. Astazi sunt peste 200 de articole pe site dedicate exclusiv profesionistilor in domeniu. Asta a deschis portile catre multe alte proiecte pe care le facem astazi pentru comunitatea SPA Business din Romania, printre care si evenimentele Spa Business Networking Event la care Oana a fost speaker in fiecare an.
De-a lungul anilor, Oana a derulat cateva proiecte in strainatate:
In Romania:
Anul asta a deschis Up the River Healing Spa la hotel Lebada, in biosfera Deltei Dunarii, un spa minunat, cu cabinetele pe malul Dunarii.
Adora sa creeze conceptele potrivite locurilor – si considera ca asta a facut din spa-urile dezvoltate de ea povesti de succes: Subsumez brandurile firului rosu al spa-urilor si fac tot de la A la Z, de la design de spa, crearea fluxurilor, liste de cumparaturi, angajari. Astfel, am facut primul spa cu produse si retete vechi romanesti la Tisa, cu terapii inspirate din preferintele narate istoric ale Reginei Maria, primul cap incoronat care a facut o reclama la cosmetice-crema Pond’s, primul Wine Spa sau spa-ul urban de la Kronwell, unde am adus pentru prima oara Voya si Aromatherapy Associates. Imi iau mult timp sa cercetez, sa citesc informatii pe care le-as putea folosi, de la istoria locului la diverse specificitati geografice.
Cand este vorba sa incepa un nou proiect spa, cel mai mult ii place inceputul: „excitant, pagina noua, munca pentru a defini conceptul, meniul, clientii catre care se adreseaza”. Dar la fel de mult ii place si ziua deschiderii – „momentul in care totul capata directie si sens, a fost deja auditat, verificat, terapeutii sunt emotionati dar pregatiti”.
Ma motiveaza reactia oamenilor: oaspetii de la spa care ies recunoscatori dupa terapii, oamenii care vin la practica yoga si isi recastiga puterea pentru a da un nou sens lucrurilor pe care le fac, fericirea celor care vin cu noi in Bali si faptul ca vor sa revina.
Ca oamenii vin spre mine pentru consultanta spa fiindca au vazut un proiect sau altul, eu neavand un site de prezentare momentan. Practic, cartea mea de vizita e recomandarea oamenilor cu care am colaborat, care e cea mai buna forma de recomandare.
Cand am devenit mama. E extrem de greu fiindca inseamna sa renunti la bucati mari din tine, fara egoism. Mi se pare ca nu avem comunitatea aceea traditionala care te ajuta in riturile de trecere, ce nu mai facem parte dintr-un trib, ca copiii nu mai sunt crescuti de intregul sat, vorba proverbului.
Cel mai frumos lucru din lume mi se intampla de fiecare data cand imi odihnesc ochii pe fiul meu, Marley. Stiu, cliche, dar asa e. E ce ma consuma cel mai mult si ce ma incarca cel mai tare.
Sa nu ma atasez de lucruri. In 2018 a trebuit sa renuntam la un fel de copil de suflet, spa-ul nostru din centrul Brasovului, Spa d’Or intrucat spatiul nu era al nostru si ne expirase contractul. O vreme am jelit ca la mort, am cautat alt spatiu potrivit, fara succes. Apoi mi-am da seama ca tot raul a fost spre bine, lucrurile pe care le-am facut dupa aducandu-mi foarte multa bucurie. Nu as fi putut face lucrurile noi – cum ar fi sa predau yoga – daca as fi continuat sa investesc atat de mult timp in spa.
Sunt o mare norocoasa ca avem 4 bunici care il iubesc pe Marley si vor sa petreaca timp cu el. Cu ajutorul lui Iulius, sotul meu, care si-a acceptat conditia de jumatate a mea. Iulius nu „ma ajuta” ci isi face treaba, la fel cum mi-o fac si eu. Copil mic+job inseamna o desfasurare de forte foarte mare si mi se intampla uneori sa ma simt epuizata. Asa ca cer o pauza, cer ajutor.
In pandemie, ne-am trezit dintr-o data fara nimic din ce faceam, totul disparuse peste noapte, ca in cazul multora. Am avut si ghinionul de a prinde virusul si recuperarea a fost foarte grea. Ma durea sufletul de mine, de toata lumea. Mi-am creat niste ancore facand clase de yoga online gratuite si petrecand mult timp in cabana familiei, in mijlocul naturii.
Ce mi s-a intamplat dupa socul initial a fost bun, din nou, a blessing in disguise, o binecuvantare deghizata. Am petrecut mult timp cu familia, am reinvatat bucuria de a sta numai noi in casa, de a pregati mese simple in casa, de a socializa mai putin. Mi-a ramas inca obiceiul de a sta mult acasa. Am castigat timp. In plus, la final, cum se intampla, a aparut si un proiect spa foarte fain, Up the River la hotel Lebada, care a fost un proiect pe fast-forward, am muncit foarte mult, foarte repede asa ca am iesit din letargia in care ne aruncase pandemia.
Incerc sa ma tin in ale mele dar, inevitabil, exista contact social. Si, daca unii oameni sunt foarte faini, altii sunt mai putin.
Ce nu suport? Pe detinatorii adevarului absolut, oamenii care vor sa te convinga de ceva cu forta, pe cei volatili, fara consistenta. Nu imi place ca, antropologi vorbind, oamenii de valoare, educati, care ar avea ceva important, marcant de spus sunt impinsi la marginea societatii si au aparut aceste personaje cu gura mare, vulgare, care nu citesc, nu asculta muzica, nu creeaza nimic valoros. Ei se numesc in societatea de azi creatori de continut.
Am in schimb niste oameni care imi plac, actrita Aida Economu sau prietena mea Alina, care au sarm, consistenta si constanta.
Sa ma adun cu oameni care au ceva de povestit, care au miez, sa am timp sa citesc si de yoga, sa fiu in Bali, acasa mea departe de casa, familia extinsa.
Trebuie sa-ti spun ca eu nu mi-am dorit familie si am fost foarte recalcitranta pe subiect. Ei, in secunda – nu minutul, secunda – cand l-am primit pe Marley la piept am avut o iluminare, m-am indragostit iremediabil. Un alt blessing in disguise. Cred ca mi-am pricinuit multe momente de bucurie mici, firesti si nu mai caut cu tot dinadinsul marele si multul.
De la un rasarit de soare pe plaja Vadu pana la o masa cu prietenii la Poarta Schei 4, un restaurant bijou din Brasov, ma opresc sa le traiesc. Sunt prezenta in timpul meu.
Vreau sa scap de fricile astea, sa invat sa traiesc cu ele dar de existat exista. Mi-e frica pentru oamenii apropiati desi n-a scapat nimeni viu din viata. Mi-e frica de boli in care nu mai stii cine esti. Mi-e frica sa nu dispara lucrurile bune din viata mea, sa nu mi se traga covorul de sub picioare. In yoga inveti ca trebuie a traiesti fara atasament dar eu nu mai pot exista fara atasament de cand cu Marley.
Visez la un mic spa organic langa o yoga shala. Visez la a ma reintoarce in cateva locuri (India, New York, Brazilia). Visez la o casa cu gradina. Sa slabesc 5 kile sau sa invat sa le accept.
Tendintele sunt catre natural, organic, simplificat, cu intoarcere catre spatii verzi (shinrin-yoku, plimbare in padure, imersie). Multa sustinere pentru sistemul imunitar si studii metabolice, personalizate.
Un 360 in spa-uri unde sa gasesti nutritie, consiliere psihoterapeutica, terapii alternative, metode de dezvoltare personala.
O alta tendinta in wellness pe care o prevad este revigorarea vechilor comunitati traditionale, de exemplu grupuri de sustinere pentru femei, doule, samani, vindecatori de toate felurile. Societatea simte cat de greu este sa traiesti individualizat, fara suport, si cauta revenirea la structuri in micro, cvasi-tribale.
Programe wellness dedicate copiilor in care sa invete sa navigheze societatea (anti-bullying, teatrul Forum, ingrijirea mentala, ingrijire fizica etc.). Programe pentru seniori (retrageri spirituale, yoga, imunoterapie).
O sa iti raspund printr-un vers din Blaga pe care l-am regasit la un profesor de yoga foarte special:
„Sapa, numai, sapa, sapa
Pana dai de stele-n apa”
Crezul meu e ca trebuie sa facem munca cu noi inainte de orice, ca avem datoria de a ne gasi, de a elimina surplusul. Ca, cu suficienta diligenta, vom accesa niste lucruri fantastice. Dar trebuie sa facem munca, trebuie sa sapam. Aplic asta cand fac designul unei case sau conceptul unui nou spa, cand organizez o intalnire intre oameni, cand aleg cartile de citit si le recomand prietenilor sau comunitatii. Crezul meu e ca fiecare dintre noi este intr-o Calatorie in jurul Pamantului si trebuie sa ne dam timp si spatiu pentru a ajunge acolo. E ceva ce contine gentilete, niste efort, niste neasteptari, si un pic de sare pe luatul in serios.
Efortul tau de zi cu zi sa fie catre a te cunoaste, a te intelege si a te accepta. Fa asta pentru tine si va fi aportul tau catre o lume mai compasionata si mai inclusiva.
Ioana Marian,
Fondator despreSpa.ro
Fondator despreSpa.ro