Gabriela Dogaru este unul dintre acei oameni care fac o mulțime de lucruri in aceeași zi, aparent fără să obosească. Intr-o singura zi este si la spital, preda studenților de la Universitatea de Medicina din Cluj, organizează conferințe în numele Asociaţiei Române de Balneologie, coordonează un proiect de cercetare într-o stațiune balneara și mai scrie câte un articol.
Provine dintr-o familie cu patru copii. Este foarte atașată de cele trei surori si la rândul ei are o familie frumoasa care i-a fost alături și a înțeles-o ori de cate ori a alocat mult timp pentru muncă. “Sunt căsătorită şi am un copil. Mă consider un om împlinit. Pentru că, prin foarte multă muncă, eforturi, tenacitate, corectitudine și sacrificii, am realizat multe dintre visurile și dorințele pe care le-am avut. Dar, poate, una dintre cele mai mari realizări este familia mea minunată.”
Și-a dorit să devină medic balnear de mic copil, datorită bunicii ei, Cătălina.
Bunica mergea la tratamente balneare şi le povestea despre frumuseţea acestor staţiuni. Pentru Gabriela, medicina balneară şi de recuperare este atat pasiune, cat şi ştiinţă.
“Privesc profesia de medic la răspântia între scop, pasiune și performanță, una care mă invită să mă autodepășesc zi de zi. Mă ocup cu multă responsabilitate, cu energie pozitivă și inspirație, de fiecare proiect în parte, până la cele mai mici detalii, indiferent că este vorba de activitatea mea pe secţie în spital, activitatea didactică sau de cercetare.
Pacienții mă inspiră și mobilizează zi de zi. Zâmbetele, îmbrățișările și cuvintele lor calde sunt răsplata supremă pentru un medic, așa cum sunt aplauzele pentru un artist.
În plus, calitatea de profesor m-a apropiat de noua generație, de viitorii medici. Am o bucurie imensă știind că pot contribui la pregătirea medicilor de mâine. Ador să împărtășesc experiența mea cu colegii mai tineri.
Eu consider că, odată ce ai acumulat suficient, este momentul să fii altruist. Un medic împlinit este cel care face și acest efort de a fi mentor. Cred în posibilitatea ca elevul să-și depășească mentorul și să se compare nu cu altul, ci cu varianta sa din trecut. Ar fi o mare realizare să obținem cea mai bună versiune a fiecăruia dintre noi. Aceasta înseamnă de fapt evoluție.
Iar munca cu studenții îmi aduce mari satisfacții, ca să nu mai vorbesc de faptul că retrăiesc alături de ei amintiri din viața mea de student”.
Crede ca trebuie să lupți sincer și onest pentru ceea ce îți dorești. Tot ceea ce face, face cu credință, pasiune și dăruire. “Medicina este profesia cu perioada de inițiere cea mai mare și cu cele mai multe și grele osteneli și trudă. Până când un medic ajunge să intre “în pâine“ are de parcurs un timp de pregătire și practică de peste 10 ani, încărcat de studiu intens, inclusiv acasă, zile și nopți nenumărate. Apoi, dacă vrea să facă performanță, trebuie să păstreze același regim de muncă și de studiu.
Ca să nu mai vorbesc de faptul că pentru un medic bun și dedicat, multe cazuri pe care le tratează nu se încheie odată cu orele de lucru la spital.
Cu cât un caz este mai dificil, cu atât acesta intră efectiv în viața și mintea lui, luându-l acasă în familie și gândindu-se la el, pentru că multe cazuri sunt provocări imense”.
Cele mai importante puncte forte pe care le am sunt perseverența, capacitatea de a lucra în echipă, răbdarea, respectul, înțelegerea de sine și pentru alții, carismă.
Sunt un medic empatic care pune pe primul plan nevoile pacientului și sunt tot timpul la curent cu toate noutățile din domeniu cu râvnă neobosită și multe sacrificii.
Sunt un om care a muncit ca să evolueze frumos și să-și înnobileze bagajul interior cu reale calități, pe care le pun în slujba pacientului, într-un echilibru perfect, spun eu, între ceea ce am primit ca lecție de viață și ceea ce, cu generozitate, am învățat să dăruiesc.
Pentru că, dincolo de mulțumiri, de laude, de strângeri de mână, sunt suflete pe care le vindeci, dându-le șansa de a-și continua viața prin susținere morală și ajutor medical de specialitate.
Succesul apare la un moment dat, dacă îţi cunoşti scopul şi misiunea în viaţă, şi încerci să te dezvolţi pentru a-ţi atinge potenţialul maxim.
Iar pentru a realiza lucruri importante este nevoie de disciplină, mult timp si multă dedicaţie.
Pot spune că medicina balneară şi de recuperare medicală este o artă. Ca medic vreau să-i ajut pe cei care au nevoie, să le tratez durerile și suferințele, încercând astfel să fac din această lume un loc mai bun. Apoi, medicina este o profesie de suflet.
Medicul lucrează cu oameni și pentru oameni. De aceea, el trebuie să fie și un fin psiholog și un foarte bun ascultător. Modul în care comunică, mai exact abilitatea de a găsi un limbaj comun cu pacientul sunt foarte importante.
Meseria de doctor implică viața altor oameni, tu ești răspunzător pentru ea într-o anumită măsură. Profesia de medic m-a învățat cum să gestionez o situație critică, uneori contracronometru, pentru că viața bate filmul în majoritatea cazurilor.
Este uluitor modul în care, astfel, m-am descoperit pe mine însămi. Am aflat cât de puternică sunt, cât curaj și forță mobilizatoare am. Însă, unul dintre cel mai importante lucruri pe care le-am învățat este să prețuiesc viața și sănătatea, să îmi asum responsabilităţi, şi să mă înconjor de oameni oneşti.
Într-adevăr, nu este deloc ușor să le îmbin, dar nici imposibil. Este nevoie de multă organizare, dar mai ales de multă dragoste. Copilul are nevoie de mamă pentru a se dezvolta și a învăța să perceapă realitatea.
Fiica mea Ana- Maria a simțit mereu că este pe primul loc, chiar dacă eram plecată de multe ori de dimineață până seara sau studiam chiar și acasă. În tot acest timp am avut susținerea soțului meu Cătălin, a părinţilor şi a celor trei surori care nu m-au lăsat să renunț, m-au sfătuit și m-au înțeles de fiecare dată.
Mă consider un om norocos. Fiica mea a crescut, are 20 de ani în prezent , este studentă și mă încurajează, mă ajută să îmi îndeplinesc țelul la care aspir. Timpul pe care îl petrec cu familia este valoros și profităm de el la maximum. Faptul că suntem atât de apropiați mă ajută să fiu un medic mai bun, dragostea lor mă motivează și, oarecum, mă obligă.
Medicina este o profesie care, deși implică riscuri, la final, îți aduce numeroase satisfacții. Iar una dintre satisfacții, pentru mine, este aceea că pot să ajut.
Sunt de părere că acesta este lucrul cel mai important și orice sacrificiu, stres sau oboseală sunt ulterior compensate. Sinceritatea din privire, zâmbetul cald și strângerea de mână a unui pacient căruia i-ai făcut bine sunt cea mai mare răsplată a muncii unui medic. Căci cele mai mari mulțumiri în această carieră vin din partea oamenilor cu care intri în contact.
Uneori, a lucra cu ei poate fi dificil, însă, dacă ai răbdarea necesară și încredere în tine, vin și satisfacțiile.
Realizări profesionale au fost multe, menţionez promovarea mea de anul acesta , 2021, la Conferenţiar Universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj Napoca.
Dar pentru ca sunt si medic primar specialitatea Recuperare, medicină fizică şi balneologie la Spitalul Clinic de Recuperare din Cluj-Napoca, PrimVicepreşedinte Asociaţia Română de Balneologie, Vicepreşedinte Societarea Română de Medicină Fizică, Recuperare şi Balneoclimatologie, Editor șef adjunct la revista Balneo and PRM Research Journal -sunt implicata in multe proiecte. Pentru anul 2021, ar mai fi
Modul în care am fost tratată de către unii oameni. Este foarte dificil să schimbi anumite cutume, dar cu siguranţă poţi schimba modul cum reacţionezi. Este dreptul tău să te înconjori de oameni valoroşi, proactivi, care au încredere în tine şi te respectă.
Cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unei femei este să devină mamă. Odată ce copilul apare în viața ta, simți că ești alt om. Îl îngrijești, îl crești, te dedici lui.
Practic, în mâinile unei mame stă viața, caracterul și educația lui. Singura ta dorință este ca el să fie sănătos și fericit. Iar atenția deosebită pe care i-am acordat-o fiicei mele, afectivitatea și sensibilitatea, le-am transferat cumva, zi de zi, și la spital.
Profesia de doctor vine la pachet cu infinite responsabilități. După curiozitate, dedicare și motivație, simțul datoriei este extrem de important. Apoi, un medic bun înseamnă să fii om și să ai compasiune față de cel pe care-l tratezi, îl vindeci, îl faci să rămână în viață. Să te folosești de toată pregătirea ta, pentru a trata și vindeca suferința omului de lângă tine.
Dacă vrei să îţi urmezi visul să ai curaj şi încredere în primul rând în tine.
Să nu te laşi influenţat de invidia, răutatea şi frustrările unor oameni din jurul tău.
Acum 2 doi ani, la începutul pandemiei, am fost sceptică. Nu eram sigură că îmi doresc să tratez pacienții diagnosticați cu COVID-19, tocmai pentru că era o noutate și nici nu este specializarea mea.
Nu se știa aproape nimic despre virus.
Am lucrat pe secţie Covid timp de aproape un an de zile.
Dar, puterea și curajul mi-au fost insuflate de soțul și fiica mea. Ei m-au susținut și nu m-au lăsat să trec singură prin această perioadă grea. Până la urmă suntem medici și aceasta ne este datoria.
Odată cu răspândirea pandemiei, cadrele medicale au fost puse în situația să opereze cu acest coronavirus nou. N-a mai contat ce specialitate aveai, a fost important să te adaptezi repede, să înveți din mers și sunt extrem de mulțumită pentru felul în care au decurs lucrurile. Astăzi, deținem mult mai multe informații despre virus și există tratamente aferente.
În goana după lucruri materiale, în alergarea continuă împotriva valului de probleme care ne ajunge din urmă și ne înghite, am ajuns să ne pierdem trăsătura care ar trebui să fie definitorie, aceea de „a fi umani”.
Am devenit orbi și surzi la tot ce ne înconjoară. Sunem mult prea ocupați, iar această mască pe care ne-am însușit-o foarte bine, a devenit utilă pentru a ne ascunde de cererile celor din jur. Nu-i mai respectăm pe cei de lângă noi.
Trecem cu vederea faptul că niciunul dintre noi nu este centrul universului. Așa cum avem noi nevoie de înțelegere, la fel au și semenii noștri.
Parcă nu mai respirăm, nu ne mai oprim, nu mai privim, nu ne mai tragem sufletul. Nu mai iubim, nu mai trăim. Doar fugim, într-o alergare dezlânată, de dimineață până seara, și în toată fuga asta uităm să fim oameni.
Pot spune că, cel mai mult, mă deranjează la oameni falsitatea și minciuna.
Am învăţat de la părinţi să mă bucur de lucruri mărunte, dar pline de savoarea vieții. Răsăritul și apusul de soare, o floare, cafeaua de dimineaţă, o melodie, un film bun, momentele petrecute în familie, liniștea naturii, o carte interesantă sau un spectacol, bucuriile celorlalți.
Toate îmi dau acea stare de bine mult dorită. Apoi, când îmi fac munca cu responsabilitate, mai bine decât ieri, încercând să fiu mai bună în fiecare zi, reușind să trec peste eșecuri și să învăț din ele, să fiu alături de omul în suferință, mă simt împlinită.
Când pacientul se simte în siguranță și se întoarce la o speranță de viață mai bună după actul medical. După ani de muncă, pot spune cu certitudine că aceasta este menirea mea și că alegerea făcută, aceea de a fi medic, mă împlinește în totalitate, chiar nu mă văd făcând altceva.
Cea mai mare frică a mea este frica de plafonare. Un om în orice domeniu ar lucra trebuie să își provoace mintea mereu, pentru a se cultiva și a progresa.
De aceea încerc să găsesc și să mă implic mereu în proiecte și obiective noi de cercetare care mă ajută să mă autodepășesc. Educația medicală continuă este fundamentală pentru dezvoltarea profesională a unui medic.
Participarea la congrese naționale si internaționale, workshop-uri, abonarea la reviste medicale de specialitate sunt modalități prin care un medic se pune la curent cu toate noutățile care apar în specializarea sa.
Medicina este o profesie care impune calitățile de care am vorbit până acum, dar și resurse din partea celui care o practică, pentru a putea fi exercitată la cel mai înalt grad de profesionalism.
În plan personal să călătoresc mai mult. Din punct de vedere profesional să contribui la dezvoltarea şi recunoaşterea balneologiei româneşti, iniţierea unor proiecte de cercetare şi transfer tehnologic.
Colaborarea liberă şi proactivă între staţiunile balneoclimaterice, universităţi, spitale, agenţii economici, administraţii publice pentru implementarea unor proiecte integrate, multidisciplinare, cu rol în valorificarea inteligentă a resurselor balneare şi dezvoltarea sustenabilă a stațiunilor balneare.
La ora actuală industria balneară are cerinţe socio-ecomomice noi, de aceea este necesară adaptarea formării educaţiei universitare şi postuniversitare, cu rol în creșerea calității și atractivității pentru viitorii studenți, rezidenți, doctoranzi , dar şi digitalizarea medicinei balneare şi de recuperare medicală.
Consider stațiunile balneare din țara noastră un loc al îmbătrânirii sănătoase și active. De asemenea modificarea politicile publice de sănătate/profilaxie, care ar trebui să ia în considerare posibilitatea subvenționării a două bilete de odihnă și tratament pe an. Astfel încât, persoanele cele mai vulnerabile să poată beneficia de două cure de tratament balnear pe an, pentru maximizarea efectului benefic al curelor balneoterapeutice.
I-aș sfătui pe oameni să iubească și să se iubească. Să se bucure de lucrurile mărunte ale fiecărei zile, să fie recunoscători pentru ceea ce au. Să muncească pentru visurile lor. Dacă se întâmplă să cadă, să se ridice și să continue. Și niciodată să nu-și plece capul în fața nimănui. Să-și preţuiască sănătatea, fără de care nimic nu poate fi perfect în viaţa lor.
Ioana Marian, fondator despreSpa.ro
Fondator despreSpa.ro
