Daniela este una dintre putinele persoane care inspira, linisteste, aduce calm, dar totodata si stralucire. Este o fire rezervata, dar fermecatoare in acelasi timp. M-am tot intrebat de-a lungul timpului cum reuseste sa transmita aceasta energie inca din prima secunda in care stai in prezenta ei. Pentru ca dupa ce incepi sa si vorbesti cu ea, te fascineaza si simti ca nu ai vrea sa mai plece de langa tine. Abia acum, dupa multi ani, am inteles.
Totul a pornit de la bunica ei, alaturi de care a copilarit.
Dimineata incepea cu spalatul fetei cu roua de pe flori, adesea de pe busuioc, pentru ca bunica ii spunea ca a stat Maica Domnului acolo in genunchi sau Domnul Iisus si a plans toata noaptea, ca ea sa aiba roua sa se spele.
Seara se incheia cu aprinsul candelei, cu inchinaciune si nelipsitul busuioc de la cap. Avea multe ritualuri pe care le-a plantat cumva in Daniela si fiecare a iesit la suprafata cand a avut mai mare nevoie in viata. De aceea, considera ca educatia primita de la bunica ei a fost definitorie in multe sensuri.
Dupa terminarea liceului, a petrecut ceva timp intr-o manastire. Nu mult, dar suficient cat sa-i fie clar ce vrea, ce cauta si pe Cine si unde sa caute cand vrea sa afle ceva.
Cautarile din anii ce au urmat i-au indrumat pasii prin manastiri unde a cunoscut calugari, maicute, acei asa-zisi maestri care i-au dat povetele potrivite in momentele potrivite. Toate acestea si-au pus o amprenta in definirea ei ca om.
A avut contact cu multe religii, multe ritualuri din diverse zone: “Toate intalnirile cu maestrii de la care am invatat terapii, ritualuri, masaje, toate m-au definit ca om. Am primit invataminte pretioase, invataminte care imi sunt de mare folos atat in cunoasterea mea, cat si in activitatile mele”.
S-a invatat sa-i extraga invataminte din fiecare intamplare. A invatat sa se descopere si sa invete sa se accepte asa cum este. Uneori se intampla spontan, natural, alteori are nevoie sa inteleaga situatiile.
Si cel mai important, a invatat sa nu faca rau altora si sa nu-si faca ei insasi rau. Sta cuminte in banca ei atunci cand nu stie ce are de facut si cere indrumare dincolo de ea.
A simtit ca vrea sa ajute, ca este facuta sa lucreze cu oamenii. Dupa liceu a urmat o scoala Postliceala sanitara de 3 ani. Inca din timpul scolii, chiar daca urma cursurile la zi, a lucrat si la un cabinet medical de medicina de familie, apoi cateva luni in stomatologie, si in spitalele din Turnu Magurele si Alexandria. A ramas in zona medicala pana in 2006.
In 2006, s-a angajat intr-un centru cu aparate de recuperare si remodelare. Se numea Le Chic Estetique & Sun.
In 2007, a mers la un interviu la Eden Spa. Era primul ei contact cu un spa si totul parea desprins dintr-o alta lume: pe fundal o melodie cu Enya, mirosea tare frumos, isi aminteste si acum de zambetul si amabilitatea fetelor din receptie, de intalnirile cu Liliana Paraipan, Ada Cirap si Mihaela Ungureanu.
La Eden Spa a invatat primele tehnici de masaj si acolo a simtit pentru prima data ca masajul este o intreaga terapie, care merge dincolo lumea fizica, palpabila. Nu isi explica prea multe pe-atunci. A lucrat mecanic, apoi cu simtire, apoi iar mecanic, o combinatie de tot ce era, simtea, gandea.
S-a indragostit de ritualurile spa, de colegi, de clienti, de tot si de toti cei care o inconjurau.
In acelasi timp, a lucrat si ca asistent baby-sitting. Ingrijea bebelusi si copii cu probleme de sanatate. Aceasta experienta a determinat-o sa simta si sa daruiasca si multa iubire, pe langa actele medicale.
In 2009 a inceput o colaborare ca terapeut si trainer la Om Shanti Spa, unde a scris primele protocoale spa, primul manual cu drepturi de autor, inregistrat la ORDA.
Primul job din strainatate a fost ca terapeut in Evian les Bains, in 2011. Acolo a avut parte de un schimb de experienta cu terapeuti si traineri din mai multe tari.
A lucrat intr-un sezon in care se desfasura un campionat de golf anual. Oaspetii erau in principal jucatorii de golf din familii din Emirate. „Au fost experiente memorabile in terapii, am numit acea perioada ca fiind botezul meu in terapii ayurvedice lucrate pe oameni cu diverse credinte. Fiecare terapeut din echipa am dezvoltat cate o tehnica de lucru intuitiv in masaj, punand in aceasta tehnica, cunoasterea de baza din terapiile ayuvedice. Mi s-a permis sa dezvolt segmentul de terapii pentru femei insarcinate si sa imbunatatesc masajul numit „Osmose”, un rasfat deplin pentru cei doi in mainile terapeutului”.
Apoi, s-a angajat in echipa BuddhaBar Spa, actual B’Attitude Spa. Dupa mai multe sesiuni de seminarii la BuddhaBar, trainerul principal pe vremea aceea, calugar Lama, a anuntat oficial ca o pregatise sa devina trainer in locul lui, caci el isi pregatea astfel retragerea. A fost o surpriza si pentru ea, dar si pentru intreaga echipa: „imi parea ca am nimerit intr-o mare incurcatura, dar in fapt s-a dovedit ca tot ceea ce a urmat dupa, mi-a descurcat viata si astfel am putut sa pornesc in calatorii minunate in plan profesional si personal.
Am continuat ca trainer in centrele BuddhaBar Spa, unde am fost implicata si in partea de consultanta inainte de deschidere, amenajare, interviuri si astfel am vazut si participat la ceea ce se afla in spate, munca de dinainte de deschiderea unui centru spa. Totusi zona pe care m-am dezvoltat si mi-a placut foarte mult, a fost si a ramas lucrul cu terapeutii, fiind implicata direct in recrutari, interviuri, formarea echipei, seminarii, evaluari, dezvoltarea meniului.
Au urmat cativa ani plini de calatorii, pana in 2017. Dar in acesti ani, a avut si perioade in care a sustinut seminarii si in centrele spa din Romania. A avut mereu dorinta sa impartaseasca in tara ceea ce a adunat si a invatat in atatea locuri: “ma simteam adesea ca un butoi care sta sa explodeze de informatii din domeniul terapiilor corporale. Dupa seminariile din tara, se intampla apoi sa mai invat ceva in alta calatorie si tot asa viata m-a plimbat printr-un sir de sincronicitati frumoase. Cele mai dificile momente inainte de o intoarcere in tara, au fost acelea in care mi se propunea sa raman in locatia respectiva. Aproape fiecare centru spa a venit cu propunerea de-a ramane intr-o anumita pozitie timp indelungat, sau macar cate un sezon de 1 an.”
A continuat sa se formeze si sa exploreze atat terapiile spa propriu-zise, cat si unde o poarta studiu lor: “Un maestru de la care am invatat terapii ayurvedice tibetane mi-a spus sa imi asum ca sunt un deschizator de drumuri si ca o sa pricep eu candva ce inseamna asta.
Si am priceput ce inseamna in viata mea, cum se deschid drumurile in mine cand accept ceva, cand iert, cand iubesc, cand traiesc deplin cu toata fiinta ceea ce fac, cand pun acolo de la nivel de intentie tot ce simt eu ca sunt in acel moment.
Si am vazut apoi ca traind deschis in acest mod, devine molipsitor, se deschide si drumul celui din stanga, si a celui din dreapta, si celui care doar baga capul pe usa si miroase putin din acea energie. Si chiar si celor care doar adulmeca asa neincrezatori in ceea ce povestesc sau fac. Doar ca la fiecare drumurile se deschid sub alte forme, in alti timpi, urmarind etape diferite, pentru ca fiecare are drumul sau unic”.
Daniela este „ cea care mangaie suflete” cum i-a spus un calugar roman: „am ales sa mangai cu mainile astea si sa o fac cu totul, asa cum sunt eu in acel moment, fara filtre. Cred ca suntem aici ca curgem unii in altii, asa cum suntem. Cine suntem, aflam daca ne dam voie sa urmam aceasta curgere pur si simplu. Ca am ales sa aflu despre mine cine sunt curgand sub forma de atingere, e o simpla alegere”.
Dupa primele job-uri la Eden Spa si Om Shanti Spa, a urmat centrul Egoist Wellness Medical Spa, unde am dezvoltat un segment de terapii de relaxare introdus alaturi de meniul cu aparate de remodelare si tot felul de alte terapii medicale.
O colaborare frumoasa a fost si la Clinica Eliade Medical Spa, unde am creat meniul si cateva protocoale interne pentru intreaga echipa, apoi m-am desfasurat ca terapeut intr-un mic cabinet, in paralel cu seminariile din diverse locatii.
Centre spa unde am sustinut seminarii si in majoritatea am colaborari in prezent, am dezvoltat meniul, am conceput protocoale pentru intreaga echipa sunt: Country Spa (Snagov), Centrul Shakti (Bucuresti), Marina Regia Imperia Spa (Mamaia Nord), Sun Garden Resort (Baciu, Cluj), Ana Aslan Health SPA Hotel Europa (Eforie N), Ana SPA @ Ana Hotels Sport (Poiana Brasov), Therme Bucuresti (Balotesti), Casa Popeea (Braila), Orhideea Health & Spa(Bucuresti), Lotus Spa (Otopeni si Bucuresti), Un Baiat si o Fata (Campulung Muscel), Tribute Salon by George Soare (Bucuresti), Sandal Spa (Bucuresti), Hotel Dumbrava(Bacau), Centrul Izvor de Sanatate(Galati), Pescariu Sports & Spa(Bucuresti), Serenity Wellness(Mogosoaia), Clayre’s Studio by Ana Savovici(Craiova), Trey Sys (Targoviste), The Spa Hilton(Sibiu), Riserva Wine Spa Ramada(Oradea)…
Pe langa aceste centre spa, am tinut training-uri si in centre mai mici, saloane de intretinere corporala, saloane cu terapii de relaxare si am oferit indrumare terapeutilor care si-au deschis mici cabinete pe cont propriu, sau in colaborare cu alti colegi.
O colaborare frumoasa am avut-o cu Viorel Mihai, profesor de Shiatsu, impreuna am predat in Scoala BIOS, am format cateva grupe de tehnicieni maseuri (conform nomenclatorului meseriilor din Romania). A fost o experienta interesanta, din care am invatat multe din ceea ce inseamna programa predarii intr-o scoala, organizarea timpului, logistica interna. Pe Viorel l-am cunoscut mergand la un curs de Shiatsu predat de el.
De cativa ani am o colaborare cu o scoala de masaj, aceasta este Centrul Biofocus din Bucuresti, unde ma desfasor cu un program anual de seminarii, in care predau tehnici de perfectionare in masaj, acestea fiind utile celor care termina cursurile de baza in masaj in cadrul scolii, dar vin multi terapeuti la cursuri si din afara scolii. In ultimii doi ani am avut surpriza sa am participanti la seminarii cativa doctori, dornici sa intre in lumea terapiilor corporale si terapeuti din afara tarii.
Rabdarea, acceptarea, povestile impartasite, glumele, joaca serioasa, atunci cand e nevoie.
Creez adesea scene, ipostaze in care fiecare participant sa isi vada rolul pe care il joaca in echipa respectiva, sa vada fiecare atuurile care ies la suprafata, sa poata invata fiecare din unicitatea colegilor. Asta ne face pe toti sa traim ca intr-o familie fiecare perioada de seminar, sa ne vedem asa cum suntem, sa ne vedem si partile ascunse, sa scoatem la suprafata rani, sa ne dorim sa ne vindecam si sa ne alegem caile potrivite prin care sa facem asta.
Ceea ce ofer in timpul seminariilor, reprezinta o baza de lucru, exista anumite tehnici care au o baza solida, la aceasta mi-am pus si eu amprenta, apoi fiecare terapeut isi adauga unicitatea si in final din mainile fiecaruia rezulta o terapie diferita. Ideea este sa folosim acea baza ca informatie pretioasa si sa cladim pe ea, ci nu sa copiem unii de la altii si sa ne robotizam.
Am avut surprize adesea in prag de un seminar sa aflu ca erau demisii scrise, ca o parte din terapeuti doreau sa plece din echipa, situatii in care gaseam adevarate razboaie la fata locului si ma intrebam unde am nimerit si ce am de facut, mai tin vreun seminar, sau sunt din alte motive acolo.
Am invatat ca fiecare „personaj”, inclusiv eu, e la locul potrivit in momentul manifestarii si intotdeauna cernerea unei echipe este exact ca cernerea nisipului prin sita.
Asa cum terapeutii spun ca eu ii modelez, sau ii ajut sa se cunoasca prin seminarii, tot asa pot spune si eu, ca fiecare ma ajuta sa ma transform si odata cu ei au loc si in mine tot felul de revelatii.
Am invatat ca oricat de mult sau de des, am spus in trecut “as fi putut face altfel” sau “ar fi trebuit sa fac asa si nu asa”, in fapt am facut exact cum era cel mai bine, potrivit pentru mine in acel moment, am fost exact in locul in care trebuia sa fiu, sau din care aveam de invatat ceva si oricat de dureroase au fost anumite experiente, acum cred ca daca nu ar fi existat, poate ca as fi stat pe loc si nu as fi inaintat.
Am invatat sa traiesc exact povestea in care sunt in prezent, fara sa regret ceva si am invatat sa privesc povestile spuse de oameni cu detasare si astfel sa vad mai multe segmente ale povestii, ci nu doar fateta de pe partea mea.
Am invatat ca fiecare om e la locul potrivit si joaca exact rolul potrivit mie si celor din jur in acel moment, chiar daca uneori este enervant si greu de inteles ce inseamna asta. Fiecare om face un “ceva” atat de important in fiecare loc in care exista la un moment dat, fie si simplul fapt ca doar a trecut pe acolo, sau doar a aruncat cuiva o privire.
Am invatat ca tot ceea ce imi displace la mine, pana nu trec acel ceva printr-un filtru al acceptarii, nu am cum sa spun ca iubesc acel ceva, sau ca ii multumesc ca exista.
Am invatat ca imi accept fricile, supararile, nemultumirile, sa le vad oglindirea in cei din fata mea si sa am rabdarea sa ma las sa reactionez asa cum simt in acel moment, fara a rani pe cei din jur.
Si am invatat ca multe lucruri benefice le pot construi din partea intunecata din mine si ca imi poate fi cel mai bun prieten, intuneric de care candva imi era asa de frica pentru ca nu aveam intelegerea interioara a ceea ce inseamna acest intuneric.
Am vazut ca pot accepta cu o oarecare usurinta ceea ce vad in fata mea, fara sa judec si fara sa emit pareri.
Petrec un timp intre calatorii la o casa la tara, unde m-am mutat de aproape cinci ani. Am perioade scurte uneori de 2-3 zile dar si altele mai lungi cand locuiesc aici si ma ocup de gradina, flori, stau mult in curte, colind dealurile, sunt perioade cand merg la cules de plante, e o comoara zona asta.
Iubesc florile, primavara umplu prispa casei cu flori, curg flori colorate de peste tot, arata casa inflorita, la fel si curtea si simt ca renasc in fiecare dimineata cand pasesc printre ele.
In acest timp imi ocup timpul si cu anumite proiecte scrise pentru centrele spa, citesc cat pot de mult. Imi place odihna si imi place si senzatia de a sta pur si simplu asa intr-o sedere fara program si fara intrebari despre ce mai am de facut. In perioadele in care stau mai mult timp la tara, sunt vizitata de nepotei, care imi umplu curtea si casa de veselie si strangem astfel aminitiri frumoase.
Zilele de seminarii, inseamna mai intai deplasari in locurile unde au loc, conduc mult si imi place, apoi ma desfasor conform programului fiecarui centru spa, iar daca acesta nu exista, il organizam impreuna si suntem intr-un program de invatare, combinat cu rastat continuu, ii zic eu program cu „reparatii mari si mici”.
Fiecare are ceva de reparat in acest timp.
In aceste zile traim cumva ca intr-o familie, in care fiecare joaca rolul unui membru din familie, imi place sa stau cat mai mult cu ei, sa le ascult povestile, sa le impartasesc din povestile mele. Descoperim astfel impreuna, ca uneori nu stiau aproape nimic unii despre ceilalti, desi lucrau impreuna de ani, se initiaza prietenii frumoase, devin mai responsabili fata de propriile actiuni, cuvinte, ganduri.
Exista anumiti terapeuti care dupa cate un seminar imi scriu, imi pun intrebari, imi cer indrumari in anumite directii si astfel seminarul nu se termina cu plecarea mea dintre ei, ci continua si o parte din timp o petrec in discutii cu ei pe online sau intalniri, cand e posibil.
Cateodata imi pare ca fac aceleasi lucruri zile in sir, dar in esenta fiecare zi e diferita, cu oameni diferiti, chiar si locurile in care ajung sunt diferite de fiecare data, desi sunt bine inradacinate, fiecare zi la spa e diferita de alte zile.
Nu prea pot spune ca ma motiveaza ceva anume, sau ca am nevoie de motivatie ca sa fac ceva. De cele mai multe ori initiez o actiune pur si simplu ca asa imi vine dintr-o sclipire de moment, sau dupa idei aparute prin vise venite ca ghidare de-a lungul vietii.
In lucrul cu mine, ma mobilizeaza dorinta de-a cunoaste cat mai multe parti ale sufletului meu, de-a imbogati cu experiente si trairi noi, ceea ce numesc eu suflet.
In lucrul cu grupurile de oameni la seminarii, ma pune in actiune notiunea de frumos. Fiecare moment in care vad cum se dezvolta cineva si cum evolueaza, cum scoate frumosul la suprafata si infloreste intr-un mod unic, poate fi numit un moment motivational pentru cei din jur care asista si care au ochi sa vada tot procesul asta.
Ma misca fiecare moment in care aflu si vad clar ce am de facut intr-un loc, in afara de predarea unei tehnici de masaj.
Am trait o astfel de poveste in Senegal, la BuddhaBar intr-o echipa de terapeute fete, exista un baiat care ajuta echipa la curatenie, menaj si altele utile. Acest baiat m-a pandit cateva zie la rand, il surprindeam cum privea ce se intampla in seminarii si a venit sa imi spuna curajos, ca el vrea sa invete.
Nu m-a intrebat cum sa faca sa invete, ci mi-a spus direct si ferm ca vrea sa invete. Am iscat o mica rascoala cand am anuntat ca vreau sa il iau in seminarii. Dupa cateva zile, am primit aprobari de peste tot, astfel ca am reusit sa ii fac un program in timpul meu liber si in zilele cand el avea putin de lucru, sau termina programul, gaseam rapid cate un model si petreceam cateva ore zilnic si dupa aproape trei saptamani a invatat un masaj de baza si alte cateva terapii in hammam, obtinand pentru el si o diploma cu drept de practica.
Viata lui s-a schimbat in toate planurile si viata celor din spa si abordarea terapeutilor de catre cei din conducere si multe altele.
Au trecut cativa ani si inca imi trimite un mesaj emotionant de ziua femeii: “Daniela, eu ii multumesc mamei tale, pentru ca si datorita ei, eu am avut ocazia sa te cunosc si sa fiu ceea ce sunt azi!”. Imi pare asa o declaratie care trece prin multe dimensiuni.
In acelasi mod am procedat cu mister Coach instruit in tehnici de Thai in timpul meu liber, astfel incat sa poata pleca in SUA la o specializare si sa devina apoi acolo un mare instructor de fitnness, zumba africana adevarata si alte sporturi. Aceste intamplari i-au motivat pe cei din echipa si s-au ridicat mult personal, profesional, financiar.
Am adunat multe asemenea povesti prin calatoriile cu seminariile si am realizat ca dincolo de plati karmice, destin etc, au fost posibile datorita unor sclipiri de moment. Poate ca in alti termeni pot fi numite stari motivationale…
Am avut multe satisfactii. Legat de domeniul spa, imi amintesc acum cu drag de prima satisfactie, cand un domn, client fiind la un ritual, in care l-am exfoliat, impachetat, spalat, masat, intr-o liniste deplina , peste doua ore, in care mie imi parea ca il chinuiam putin, la final mi-a explicat detaliat, cum a simtit el ca “ l-am lucrat pe muzica din el”, cum si-a simtit acea muzica interioara si ca fiecare atingere, pas, gest, miscare, respiratie a mea era una cu acea muzica, nici inainte, nici dupa, ci una cu ea.
A fost prima satisfactie imateriala, am simtit ca eu am primit ceva maret, parca mai maret decat mi-a descris el ca a primit.
Si tot atunci a fost momentul in care mi-am dorit asa profund in mine sa ajung sa simt si eu asa ceva, sa primesc asa o experienta. Si am trait-o prima data in Budapesta, cu o terapeuta pe care a trebuit sa o pregatesc sa devina coordonator si trainer in echipa centrului spa si dupa o lunga perioada in care am petrecut mult timp impreuna, a trebui sa o evaluez si eu am fost cobai. Si mi-a daruit acel ceva pe muzica aceea. Am vazut ce inseamna sa stau lipita de cineva in toate planurile cateva zile in sir si care este rezultatul.
Povestea a fost legata si de o satisfactie profesionala, caci aceasta fata a avut o cale frumoasa in acel loc, apoi si-a urmat drumul catre altele. A fost continuarea succesului de mai demult, caci povestile curg ca niste continuari unele in altele, ele nu au finalitate.
Am intalnit multi terapeuti care spun ca vor sa simta si ei cum fac ei masaj, adica sa ii maseze cineva astfel incat ei sa simta exact cum e atingerea lor cand fac cuiva masaj. Cred ca dorinta trebuie formulata putin diferit, sa isi doreasca sa se simta ei pe ei asa cum sunt, atunci cand ii maseaza cineva.
Am satisfactii cand ma suna sau imi scriu terapeuti cunoscuti poate cu ani in urma si imi povestesc cum au inteles ei ca un cuvant sau o atingere primita intr-un seminar le-a schimbat viata. Eu nu imi mai amintesc de multe din cele povestite de ei, dar toate acestea ma umplu de implinire si satisfactie.
Ma simt bine cand cei atinsi in vreun fel de terapii, isi rezolva anumite probleme, mai ales cand este vorba despre sanatate, copii.
Satisfactii sunt si vacantele, pe langa lucrul din seminarii, am parte de vacante in locuri minunate, de multe ori mi-am prelungit sederea in anumite locatii, pentru a ma bucura de un timp in care sa vizitez si sa aflu cat mai mut despre istoria, cultura locului asa mergand la pas. Imi plac mult povestile si imi place sa le spun apoi in seminarii, sa aduc acea energie a locului in momentul in care povestesc ce am trait.
Simt ca o mare realizare este faptul ca imi place ceea ce fac si fiecare activitate pe care o fac cu placere, ma imbogateste sufleteste.
Nu pot sa definesc sub forma de “premiu” o anumita realizare, dar pot spune ca fiecare nou seminar, in care cunosc oameni noi, sau in care vad transformarea si evolutia celor cunoscuti si imi spun din povestile lor traite cu oaspetii, astea toate sunt realizari.
O mare realizare simt ca este si faptul ca anumiti terapeuti duc mai departe ceea ce au invatat prin mine si ca daruiesc asa cum simt, in mod unic.
Protocoalele si manualele spa sunt o realizare frumoasa, au descurcat activitatea in multe locuri, au disciplinat echipele care aveau nevoie de asta si pe multi terapeuti i-a motivat sa se apuce de studiu si sa isi doreasca cunoastere, sa afle ce este dincolo de o atingere in planul constient.
In spatele unei manevre de masaj, care pare asa banala, se afla o carte intreaga de explicatii legate de actiunile, beneficiile acesteia in toate structurile omului care o primeste, a celui care o daruieste, a celor care privesc, a spatiului in care se manifesta si acest sir continua.
Cred ca sirul de realizari ii implica pe toti, atat pe cel care daruieste, cat pe cel ce primeste si apoi da mai departe si transforma totul in jur. Daca as face un rezumat al realizarilor, in acesta ar fi o lista intreaga de nume, o realizare ii implica pe toti cei care au fost partasi in experientele mele, incepand cu parintii, bunicii, familia, prietenii, colegii, toti oamenii care au trecut prin viata mea.
Profesional, dar si in plan personal, decizia de-a incepe pregatirea prin initierile ayurvedice tibetane, fara sa stiu unde ma va duce aceasta decizie, o simt acum ca pe un succes. A fost un drum frumos care continua si asta a insemnat trecerea intr-o zona care m-a ajutat si ma ajuta sa ma cunosc.
Un alt succes a fost si trecerea din domeniul medical, in domeniul spa, ceea ce mi-a deschis indata o multime de usi. A fost nevoie sa fie parcursul asta, acum le inteleg altfel, decat atunci cand s-au intamplat.
Faptul ca traiesc. Am trait o experienta mai putin placuta, in urma careia a fost ca si cand as fi renascut si m-a facut sa vad frumusetea in tot ce a urmat in viata mea dupa. De atunci reusesc sa vad ca tot ce traiesc acum in realitatea mea are o latura frumoasa.
In urma cu mai multi ani am trait o experienta dureroasa, urmata de o interventie chirurgicala, in urma careia am ramas fara un organ si a trebuit sa imi inteleg corpul astfel, sa ma accept si sa merg mai departe in acest fel. Din anumite planuri, se credea ca nu voi mai fi, dar am ramas pe aici.
Am invatat cat de usor si simplu se poate termina viata. Am invatat atunci pe propria piele ce inseamna puterea de manifestare a unui gand.
In Senegal am trait sa vad la distanta de centimetri opulenta cu saracia si sub ochii mei sa vad cum un copil mort in strada nu era luat in seama de cei bogati care treceau pe langa el. Exprim cu astfel de cuvinte ca sa se inteleaga cat de cat scena respectiva, ci nu ca sa judec evenimentul respectiv (bogatia sau saracia), sau persoanele implicate. Atunci am invatat cat de important este sa multumesc pentru copilaria pe care am avut-o, pentru parinti, pentru familie, pentru locul in care m-am nascut.
A doua zi la spa (aveam un seminar la BuddhaBar Spa in Dakar, Senegal) am spus povestea colegilor cu asa trairi vii si plansa toata si ma priveau uimiti.
Unul din colegi plangea cu mine si ma gandeam ca a emotionat doar pe unul istorisirea asta…Si in fapt el plangea pentru ca murise noaptea sora lui mai mica si astepta sa se stranga bani de inmormantare, asa ca venise la servici, ca oricum nu avea cu ce sa ajute acasa. Parea asa de natural pentru ei ca aflau saptamanal ca a mai murit cineva cunoscut de o boala a mizeriei, sau de malnutritie.
Acea zi s-a transformat in povestit cu mangaiat, a fost ca si cand am trait intr-o zi crampeie din vietile tuturor si am inteles ca ceea ce mie imi pare normal si natural in viata mea, lor le parea aievea de implinit si ceea ce lor le parea natural si normal in viata lor, mie imi parea greu de imaginat.
Am stat aproximativ o luna cu parintii, ajutand-o pe mama intr-o recuperare, deci perioada de inceput am petrecut-o in familie “izolata” dintr-o nevoie aparuta total neasteptat. Apoi cam o luna jumatate am stat la casa de la tara si am inflorit casa, plantand necontenit flori, nu ma puteam opri din impodobit casa si curtea. Imi parea ca sunt intr-o vacanta lunga pe perioada nelimitata, asa ca m-am bucurat de fiecare moment.
Iar de la final de luna mai, am devenit foarte aglomerata, am lucrat poate dublu ca timp, fata de anii trecuti.
Multe centre spa si-au reluat activitatea cu noi echipe si asta a insemnat o insiruire de seminarii dupa seminarii si multe calatorii. A fost simtita ca o adevarata resuscitare, dar toate au un alt sens acum.
Am vazut ca oamenii descopera ca sunt si altfel si ca au mai multi de Ei in interior, de care stiau sau nu. In aceasta perioada au fost stimulati, sau fortati de circumstante sa se arate ei pe ei asa cum sunt si asta nu in vreun sens rau sau negativ si in aceste interactiuni, am invatat si eu lucruri noi despre mine si despre cum sa primesc acest nou, acesti oameni rascoliti pe toate planurile.
Ma supara manipularea in formele in care o pot vedea si cu cat devin contienta de manifestarile oamenilor, a grupurilor, familiilor, care traiesc in aceasta orbire, cu atat ma supar mai tare. Nu pot spune ca nu suport, invat din toate ceva si adesea le vad rostul, dar nu in totalitate. Ceea ce imi displace este atitudinea oamenilor care iau cunostinta cu faptul ca sunt manipulati in anumite situatii, reusesc sa vada pe termen lung cum se rasfrange asta in viata lor, in familie, copii si totusi spun ca nu au ce sa faca.
Am vazut din propriile experiente ca intotdeauna exista cel putin inca o posibilitate de a alege altceva si a schimba ceva ce imi face rau mie si celor din jur.
Exista o mantra frumoasa pe care o impartasesc ori de cate ori am ocazia si care suna astfel ”Spiritul tau este infinit in univers si ai o infinitate de optiuni in alegerea deciziilor!” Se spune adesea in terapiile ayurvedice desenand o mudra in infinit pe anumite zone ale corpului, dar oricine si-o poate spune cand crede ca este in ipostaza de a nu avea de ales, de a face un compromis peste alt compromis, care da nastere altui compromis. Sunt oameni care spun ca e o gluma, cum niste cuvinte sa ajute in luarea unei decizii… DA, un simplu cuvant poate face acea minune atunci cand avem nevoie, dar el trebuie rostit. Poate fi desprins dintr-o mantra, o rugaciune sau strigat din suflet in mod unic. Nu spun ca eu traiesc in mantre si afirmatii si rugaciuni, dar le-am gasit rostul, utilitatea, atunci cand am avut nevoie.
Am schimbat candva pentru mine zicala care spune ca Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista. In viata asta am vazut ca mi-a dat si mi-a bagat si in traista, dar a trebuit sa fac efortul maret de-a baga eu mana in traista, ca altfel stateau acolo toata viata darurile si nu le atingeam si traiam poate cu regrete ca mie nu mi-a dat.
Gandesc uneori ca daca dispare manipularea, poate apar alte unelte pentru a duce omenirea catre evolutie.
Timpul petrecut cu familia, cu parintii, cu nepoteii, cand am timp ma bucur de 3 nepotei (2 fete si un baiat), inocenta lor imi aduce bucurie nemarginita. Bucuria vazuta la ei, ma face sa imi simt bucuria din mine, cea care exista asa pur si simplu, fara motive. E o alta lume acolo intre ei, usor de accesat, total deschisa, pe care adesea nu o vedem, prinsi in rutina si lucrurile serioase de adult.
Ma simt implinita cand aflu ca terapeuti cunoscuti si dragi sufletului meu, si-au intemeiat familii si s-au imbogatit cu un bebe sau mai multi, le simt bucuria si ma bucur pentru ei.
Imi aduce bucurie si reintalnirea cu terapeutii plecati din tara si reintorsi, care acum povestesc, asa cum povestesc eu aici.
Eeeeee, cu asa intrebare, ar trebui un interviu lung, doar despre frici.
Am experimentat mult prin fricile descoperite de-a lungul anilor. Realizez acum ca fara anumite frici, nu as fi cunoscut curajul de-a lua anumite decizii.
O frica care m-a urmarit cativa ani, a fost frica de apa. Ma surprindeam adesea prin locurile unde predam ca aveam teama de a invata sa inot, teama de a intra la apa mare in piscinele mai adanci, o teama pe care am transformat-o in frica si ori de cate ori am fost pusa in ipostaza sa invat sa inot, a fost esec total.
Lucram in apa terapia Mizutsu, o minunata terapie cu un protocol de la BuddhaBar si adesea am trait in acelasi timp cu oaspetii fricile acestea, descoperind astfel ca erau frici comune.
Dupa cativa ani in care am realizat ca pierd o parte atat de frumoasa, datorita acestei frici, pierd momentele in care as putea sa ma bucur de apa, astfel mi-am propus sa invat sa inot.
Pot spune acum ca domeniul spa m-a ajutat sa imi infrang frica de apa, care era in esenta frica de inec, venita din experiente din copilarie. Astfel ma pot bucura acum pe deplin de piscinele locurilor in care ajung.
Am lucrat in multe planuri la fricile astea, pana la a le trai in fizic si pe cele nascocite, adica la a trai, a materializa fricile fara temei, cele induse. Am experimentat asa la extreme, ba ca exista si sunt palbabile, ba ca nu exista si sunt plasmuiri mentale… exercitii, afirmatii, mantre, ritualuri, de toate am facut in lucrul cu fricile. Acum rad de mine cand imi amintesc anumite ipostaze.
Am ajuns sa le traiesc relaxata cand apar, le analizez sa vad astfel cum sa transform acea energie in ceva bun pentru mine, sa ma folosesc daca pot spune astfel, de o frica si sa o transform in ghid. Reusesc sa vad cand vine de la ceva ce am experimentat eu, sau cand este indusa de anumite circumstante exterioare, sau cand vine din programele de manipulare.
Ma incearca uneori frica de a pleca prea devreme din viata asta, inainte de a invata tot ce am in plan, de a pleca cu experiente nerealizate, cu lectii neinvatate. In acelasi timp am inteles ca toate au un sens si ca plecarea face parte din acel sens.
In manastire exista asa-zisele taine ale fricilor si se povesteste despre omul cu fricile cele bune, care vin ca indrumari din partea unor entitati care stau pe langa om sa il ajute si omul cu frici nebune, care vin de la duhurile rele, care vor sa il traga in pierzanie. Nici unele nu izvorasc din inima omului si nu au legaturi in inima, ci in mental si creeaza legaturi in mintea omului, in momentele cand se simte singur si fara de Dumnezeu. Din ce am experimentat eu, toate duhurile, entitatile si bu-hu-hu-urile au drept de manifestare si am dreptul sa le ascult, caci toate comunica ceva. Important este cu cine aleg sa ma imprietenesc si alaturi de cine pun capul pe perna seara la culcare, pe cine iau cu mine in calatoriile de noapte si ce manifest apoi ziua.
Ma desfasor de cativa ani si in activitatea de apiterapeut si imi doresc sa ma dezvolt mai mult, sa devin mai mult decat sunt acum, sa invat cat mai mult din secretele apiterapiei aplicate.
Nu este neaparat un vis, ci ceva ce simt sa fac si o fac, dar nu ocupa primul loc in activitatile mele, ci completeaza lucrul cu oamenii, completeaza terapiile.
Imi doresc sa tin seminariile cat mai mult in natura, se intampla in anumite locatii, dar nu peste tot si am vazut si simtit ca invatatul terapiilor cu picioarele prin iarba, nisip, pamant, sub cerul liber, ne conduc in ceea ce suntem cu adevarat si ne fac sa simtim o realitate de care nu eram constienti.
Vad ca centrele spa care sunt in natura, cele care isi desfasoara activitatea prin zone montane, dealuri, pe litoral si au un teren la dispozitie, parc interior, padure, sa foloseasca la maxim acel loc. Sa vada oportunitatea de-a se desfasura in natura cu terapii, cu terapeuti, sa faca cat mai multe activitati afara, de la a respira in natura, la a merge desculti prin iarba, pana la terapii la pamant, impachetari in pamant, in nisip, hidroterapie direct in mare, in lacuri.
Cat mai multe centre cu profil spa in mediile urbane, pentru ca este nevoie si este cerere. Nu ma refer la ideea de centru spa foarte mare cu piscine si bazine, saune nenumarate, cu costuri enorme, ci centre mai mici, in care sa se faca terapii cu apa(cazi, bazine mici). In esenta intr-un spa se curata apa prin apa, apa interioara se poate curata cu multe terapii, in multe feluri.
Centre mai mici sau mai mari in natura, in care oamenii care traiesc in mediul urban si au prea putin contact cu natura, sa se poata bucura de terapii in natura, dendroterapie, meloterapie, relaxare in natura.
Vad noi notiuni introduse in pregatirea si educatia terapeutilor din centrele spa. Vad ca exista din ce in ce mai mult nevoia de a cunoaste mult mai mult decat masajul ca forma fizica de atingere si asta este imbucurator. Vad ca s-ar putea dezvolta si la nivel de echipa spa acest capitol, astfel incat fiecare membru din echipa sa fie constient ca terapiile, masajul sunt mai mult decat atingere fizica si sa propuna, sa caute sa invete si despre ceea ce nu se vede ci se simte. Este mai multa „stiinta” in simtire, decat in corpul fizic si intelegerea amandurora poate transforma orice terapeut intr-un maestru in ceea ce face.
Educarea clientilor spa mai mult decat pana acum, prin toate sursele de comunicare posibile si prin intalniri lunare, trimestriale, in care specialistii centrului sa le vorbeasca deschis si sa le raspunda la intrebari. Cred ca cei care calca pragurile centrelor spa, este bine sa cunoasca exact ce inseamna acest SANTE PER AQUA, ce inseamna a te curata cu apa, prin apa, ce inseamna a curata apa din tine, ce se curata in fapt, ce efecte au aceste curatari in toate planurile, cat este de minunat si ce oportunitate inseamna faptul ca pot accesa astfel de locuri si sa isi asume tot ce se inampla in toate planuri si astfel sa revina cu incredere si mult mai constienti.
Cred in SACRU, pentru ca simt ce inseamna la tot pasul in viata mea, cred in VIATA, cred in IUBIRE si in manifestarea ei. Cred in sacralizarea zilei, sau a unui moment dintr-o zi, a activitatii, a spatiului in care ma manifest.
Cred ca atunci cand il invit pe Dumnezeu sa mearga cu mine unde imi pare mie ca am treaba, El vine si am vazut ca apoi si El ma invita pe mine cand vrea sa imi impartaseasca ceva. Atat de simplu este. Cred ca atunci cand impart cu Dumnezeu ce fac eu intr-o zi, descopar ca in fiecare secunda este o adevarata poveste cu invataminte pretioase.
Cred in CUNOASTERE si cred ca dorinta de-a invata si apoi de a impartasi aceasta cunoastere, ma tine vie si ma face sa simt ca traiesc. Cred ca invat mult din practica, facand ceva, fiind cu mana pe oameni.
Cred in IUBIRE, in acea iubire care vindeca, care ma face sa simt ca pot orice cand imi propun, care ma scoate din suferinta. Cred in iubirea dintre maestru/indrumator si elev, am simtit-o si o simt inca prin prisma experientelor cu maestrii de la care am invatat, care unii ma supervizeaza de pe unde sunt.
Doresc tuturor celor ce citesc aceste randuri, ceea ce imi doresc si mie. Imi doresc sa ma caut pe mine in fiecare secunda din viata asta, sa ma aflu eu pe mine si sa ma simt asa cum sunt.
Sa invete sa accepte ceea ce sunt si sa accepte ceea ce au langa ei, in familie, sa multumeasca pentru tot ce au si pentru ce traiesc.
Sa iti vada fiecare de povestea vietii, de ceea ce are de facut si invatat.
Sa traiasca in non-judecata, sau macar sa incerce, sa vada ca atunci cand judeca, pot sa aleaga sa iasa din acea zona, care aduce apoi un sir de intamplari la un nivel atat de mare, de care nu sunt constienti in acel moment.
Sa invete sa traiasca experimentand cat mai mult din ceea ce vor sa faca.
Sa isi manifeste aptitudinile, cand le descopera si sa le dezvolte.
Sa isi manifeste unicitatea, fara temeri, rusine.
Sa se caute fiecare pe el in viata lui.
Sa isi creasca copii in adevar, iubire si cu Dumnezeu la tot pasul si sa le dea voie sa se manifeste liber.
Sa ceara ajutor cand au nevoie si sa aiba incredere ca il vor primi.
Sa vada ca exista un Dumnezeu care le stie si le vede si E in toate si orice se intampla la un moment dat, are un sens. Sa aiba rabdare si cu intelepciune sa ceara sa vada sensul.
Ioana Marian, fondator despreSpa.ro
Fondator despreSpa.ro
