Cornel Posea este hotelier “de o viata”. Vesnic atras de proiecte noi, de placerea de a crea lucruri noi, considera ca “rutina ma omoara si ma plictiseste, chit ca multe din activitatiile cu care ma intalnesc zilnic sunt de rutina. Multi imi spun ca sunt un lup singuratic sau un Don Quijote workoholic care se inhama la proiectele cele mai nastrujnice”.
Crescut de bunica care-i spunea: “copile bine faci, bine se va intoarce si intotdeauna sa faci bine”, a incercat sa faca bine tot timpul. Crede in oameni si crede ca lumea poate fi mai buna, “cu toate ca de multe ori mi s-a spus ca sunt naiv, multe alte ori am fost dezamagit, dar asta nu m-a putut face sa abdic de la a crede in oameni si in lucruri bune”.
Nascut in Brasov, dar crescut in statiunea Covasna, un orasel mic si pasnic, cu mult turism in jur, pana la facultate, nu s-a gandit nicio secunda ca va face o cariera in turism: “tot liceul m-am pregatit pentru medicina.
O lista cu rezultate a spulberat intr-o secunda toate visurile mele adolescentine de a deveni medic. Au fost altii mai buni ca mine la examenul acela de 13 pe un loc, unde recitam anatomia pe de rost. A fost un moment ciudat, cand mi-am dat seama ca jucasem totul pe o carte si ca aceasta nu a fost cea castigatoare”.
Inevitabil, a urmat un moment dificil, de suspans si totodata de introspectie in care s-a gandit ce sa faca, unde sa se indrepte. Si-a dat seama ca in tot acest timp a mai avut o pasiune: “aceea de a calatori, de a sta intre turisti, intre oameni, de a explora. Da, poate termenul a explora caracterizeaza cel mai bine ceea ce era si inca este in mine. De mic ii scriam lui Cousteau ca vroiam sa merg in expeditii cu el, incercam tot felul de ture pe munte, visam la expeditii la capatul lumii”.
Le-a terminat pe amandoua “aveam doua specializari la final si eram tot mai atras de turism. Am incercat sa-mi caut un job ca ghid sau orice in hotel, dar binenteles ca era complicat. Peste tot unde incercam mi se spunea sa am rabdare, dar nu se intampla nimic.
Ei ma dadeau afara pe usa eu ma intorceam pe geam. Le-am spus ca pot face si lucruri gratis moment in care am inceput sa scriu afise pentru excursiile ce se organizau – erau inca niste tipizate ale OJT-ului – si sa le afisez pe unde apucam.
La un moment dat m-au chemat in dispeceratul acela ce aprtinea de un grup de hoteluri din Covasna si m-au intrebat daca vreau sa ma duc ghid cu un grup de israelieni vorbitori de franceza intr-o excursie pana in Poiana Brasov.
Binenteles ca am zis instant da. Cred ca nu aveau chef sa mearga si au cautat pe cineva. Dar asa am inceput. Apoi am lucrat o vara intreaga ca ghid intr-un alt hotel, dar toamna nu au mai avut nevoie de mine.
Am inceput sa predau si in invatamant, dar nu renuntam, eram tot prin hoteluri, facem orice. Si la un moment dat m-au chemat sa redeschid o agentie de turism si un dispecerat (acesta era termenul pe-atunci) de rezervari”.
La S.C. T. Covasna SA – hotelurile Caprioara, Cerbu si Covasna – a facut de toate: receptie, housekeeping, pentru ca lucra intr-o statiune, hotelul avea si baza de tratament si atunci isi ajuta si colegele asistente cand aveau diverse urgente, mai cara o butelie de oxigen etc.
Dupa 3 ani, a avut sansa sa i se propuna sa participe la un concurs pentru un post de director de hotel la Bazna, la Complexul Balnear, care urma sa se deschida.
“De fapt asta a fost primul pas important si care oarecum a definit traseul meu. In acest moment aveam oarecum propriul meu hotel pe care trebuia sa-l conduc dupa cum stiu mai bine. Aveam 27 de ani, eram aproape un pusti, toti colegii pe care ii aveam erau mai in varsta ca mine si eu decideam ce se face. A fost prima provocare mare, si spun ca am reusit”.
A stiut sa faca uz de punctele lui forte: “toata viata mi-a placut sa rad, am fost vesel si un coleric (sa nu spun nebun) innascut. Am atat de multa energie pentru care multumesc in fiecare zi. Pornind de la acestea precum si de la o gramada de idei nastrusnice ce mi-au trecut prin cap, am reusit sa-mi fac o echipa faina si buna care m-ar fi urmat peste tot. Si chiar facem tot felul de lucruri la momentul respectiv – vorbim de anii 2000”.
“aveam un grup de psihologi in hotel in frunte cu profesorul Boghaty a carui apreciere, nu pot sa spun doar ca ma onoreaza si ma obliga sa fiu mai bun.
Fara sa ma cunoasca la momentul respectiv, cand a vazut cum ma ocup de hotel si de grupul lor, a intrat la mine in birou si mi-a spus: “tinere, da-mi voie sa-ti spun ca tu faci nativ ceea ce noi ne chinuim sa-i invatam pe acesti studenti si nu intotdeauna ne iese”.
A fost unul dintre cele mai faine lucruri care mi s-au spus, mai ales ca eram la inceput. Tot de la el am invatat un lucru care m-a ghidat respectiv: sa accept doar greseli noi. Si da, multa lume era mirata de perceptul care statea afisat la mine in birou ca “acceptam doar greseli noi” si nu intelegea cum de aceptam greseli.”
Tot in acea perioada a avut sansa sa castige o bursa IHRA: “nu-mi venea sa cred ca am obtinut-o si toata lumea din afara ma felicita, mai putin colegi de ai mei din breasla care unii mi-au spus ca mi-o vor contesta. Nu am stat sa ma gandesc, am plecat in State, unde in 2000 am invatat un turism care poate abia acum il facem noi aici.
Am stat la Bazna 8 ani, dar cand am vazut ca lucrurile iau o turnura sindicala am decis sa plec”.
“Intre timp reusisem sa pun bazele unei agentii de turism, Passpartout Medias actualmente Eximtur Medias, a unei pensiuni mici Bassen Pension- www.bassen.ro, unde eu spuneam ca fac tot ceea ce nu pot sa fac intr-un hotel.
Dupa cateva luni de consultanta i s-a propus postul de manager la Ocna Sibiului, tot pentru a deschide un alt resort.
“A fost ca o manusa. Alte provocari, mult mai multe libertati drept pentru care puteam sa realizez mai multe. Am prins perioada cu Sibiu Capitala Culturala, extrem de multe proiecte faine.
Am condus acest resort mai bine de 3 ani pana cand s-au schimbat proprietarii, moment in care am luat o pauza intorcandu-ma la ale mele.
Cat timp am fost la Ocna Sibiului am facut si un master la Lausanne, a fost o provocare dar si o placere dat fiind ceea ce am invatat precum si colegii pe care i-am avut”.
N-a stat mult, si a venit un alt proiect: “O3zone din Tusnad, aceeasi structura, un hotel cu o investie de terminat, si de repus in piata. Numele hotelului imi apartine, eu stiu de unde vine, poate cei care il conduc acum nici nu mai stiu aceasta poveste, am deschis hotelul chiar de ziua mea.
De acolo am ajuns in alt proiect la Balvanyos Resort, printr-o conjunctura de factori. Un loc extraordinar cu un proprietar la fel extraordinar. Am lucrat si aici la maxim, m-am bucurat de un an jumatate cat am lucrat cot la cot cu proprietarul care dupa mine este un vizionar. A fost fain si provocator.
De acolo m-am intors acasa, unde aveam in continuare proiectele mele, intre timp am deschis un hostel in Timisoara Passpartout Hostel), o casa super-faina decorata dupa povestile lui Jules Verne, cu multe proiecte legate de Timisoara, de cultura si gastronomia de acolo.
Castelnor Resort in Paltinis. O bijuterie de hotel, oarecum seamana in anumite parti cu primul meu hotel, dar mult mai stilat. Proprietarii super-faini, ne-am intalnit la o discutie de o jumatate de ora si dupa 6 ore inca discutam.
Aceleasi provocari, poate chiar mai mari, a porni hotelul a face o echipa a-l pune in piata. Cu toate ca nu e un hotel mare, poate a fost printre cele mai provocatoare proiecte pentru mine. Cred insa ca de la un proiect la altul de fapt mi-am dorit mai mult si mai mult sa fac altfel de lucruri. Acestea au fost premisele cred de la care am pornit la Castelnor ».
Cred ca cea mai mare realizare a mea sunt de fapt cei doi copii ai mei Alexandru – Alexica, cum ii spun eu, acum medic rezident – si Ioana studenta in anul VI la medicina – oarecum au continuat poate ceea ce mi-am dorit eu sa urmez.
Mi-e greu sa definesc unul, dar cred ca intreaga mea munca si tot ce am facut e un succes, cel putin pentru mine. Faptul ca sunt asa cum sunt poate e iarasi un succes. Un foarte bun prieten de-al meu mi a spus o data ca eu sunt anormal si mi-a spus sa nu ma supar dar asa sunt. Dar tot el a continuat: “pentru ca tu Posea esti A NORMA, adica in afara normei, adica altfel si asta te face pe tine ceea ce esti”. Am stat si m-am gandit si i-am dat dreptate, eu anormalul.
Cred ca un moment greu, care nu neaparat m-a definit ca om dar sigur m-a facut sa ma gandesc la tot a fost un accident pe care l-am avut cu ceva ani in urma, inainte sa lucrez la Balvanyos, cand nu am vazut o cale ferata si m-au scos de sub un tren.
Atunci s-a aprins lumina a doua oara si chiar spun tuturor acest lucru. Atunci mi-am promis ca las lucrurile mai incet, a tinut un timp dupa care motoarele s-au turat din nou. Dar nu uit niciodata acel moment.
Cel mai frumos lucru cred ca sunt prietenii mei. Eu nu am multi prieteni, fiind stangaci spun ca ei stau pe mana mea stanga, deci incap pe degetele acestei maini.
La fel as putea spune ca toate expeditiile si locurile faine in care am umblat, acum daca ma gandesc la triburile din Africa, la sauna facuta in jungla in Columbia, la prietenii din Japonia, la pietele asiatice si la multe alte locuri cred ca le as adauga aici.
Ca oamenii sunt parsivi si rai de foarte multe ori. Si am invatat acest lucru cand m-am hotarat sa plec din Bazna. Dar aici nu este vorba de echipa mea, ci de cei care nu vor sti niciodata sa fie asa cum sunt oamenii din echipele mele respectiv: buni, faini, dedicati, extraordinari.
Atunci am avut o perioada in care curgeau reclamatii nefondate, care toate s-au demonstrat ca au fost false. Poate spun ca aceasta este si o lectie dura dat fiind faptul ca eu cred extrem de mult in oameni si in cuvant.
Nu suport minciuna si fatarnicia.Nu suport oamenii falsi. Deloc.
Hotelul care dupa mine este o fiinta vie, proiectele noi, calatoriile mele, familia, prietenii.
Nu cred ca am nu stiu ce frici, incerc tot timpul sa transform orice frica intr-o provocare.
Vreau sa calatoresc in jurul lumii, asa, sa am doi ani la dispozitie si sa fac ocolul pamantului – ca Passepartout din Jules Verne 😊
Hotelurile cu spa se vor dezvolta tot mai mult, mai ales daca discutam de Romania, unde pana acum partea aceasta a fost aproape inexistenta ( discutam doar de baze de tratament si nu de Spa-uri).
Serviciile vor deveni tot mai complexe si mai rafinate, mai provocatoare oarecum ca oferte si diversitate. Vor creste combinatiile dintre componenta de spa, activitati, gastronomie si acestora li se vor adauga multe alte componente care vor fi integrate in resorturi – de la muzica la lumini, la texturi si culori.
Pe langa acestea un trend pe care il vad dupa ce vom incerca o sumedenie de produse care mai de care mai sofisticate, vom ajunge la concluzia cat de bune sunt elementele esentiale ale naturii.
Este un mesaj simplu, pe care il spun colegilor mei, prietenilor: Viata este minunata, traiti-o si bucurati-va de ea.
Fondator despreSpa.ro
