“Fac asta de cand ma stiu. Este un stil de viata”
Studiaza arta plastica inca de la varsta de 6 ani, la inceput prin cursuri de modelaj si pictura. La 7 ani, deja banuia ca va fi artist.

„Nu exista nu pot; exista nu vreau!” a auzit in jurul varstei de 13 ani si l-a marcat: „am incercat sa pot mereu si cred ca asta m-a ajutat foarte mult pentru ca intotdeauna caut solutii si de cele mai multe ori reusesc. Dar mai important de atat, cred ca din momentul in care iti dai seama ce vrei sa realizezi si la ce esti bun, este important sa nu uiti acel gand. Sa faci cat mai multe lucruri care sa te duca in acea directie iar viata o sa te poarte acolo unde doresti.”

A studiat sculptura la Liceul de arte plastice Hans Mattis Teutch din Brasov. La 20 de ani a plecat la Bucuresti unde a studiat tehnici de realizare a formelor tridimensionale la sectia ceramica, sticla si metal a Universitatii Nationale de Arta Decorativa si Design Bucuresti.

Dupa 3 ani s-a inscris la sectia de Sculptura a Universitatii Nationale de Arta Plastica Bucuresti, la un master ce a durat 2 ani.

In perioada masterului a primit o bursa din partea Casei Regale, ceea ce l-a sustinut mult: “m-am simtit propulsat in randul lumii. Participam la multe evenimente si mentorate – ceea ce a fost foarte important – iar pe langa asta mai aveam si bani pentru materiale, fara sa mai fiu nevoit sa imi caut diverse joburi de moment. A fost una dintre cele mai bune perioade de dezvoltare artistica din timpul facultatii”

Dupa incheierea masterului activitatea lui a devenit mult mai dinamica. A inteles ca lucrurile se leaga daca ramai dedicat, iar treptele reusitei sunt practic niste semne pe care viata ni le arata ca sa ne motiveze sa mergem mai departe.

Au urmat 5 ani in care a lucrat in studio-ul lui “laborator de idei si studiu” unde a dezvoltat cateva tipuri de limbaj tridimensional

“Prin diferite abordari uneam idei cu materiale si incercam sa transmit mesaje, lipsit de profesori si vizite sau subiectul academic. Am combinat activitatea de atelier cu calatorii de studiu si colaborari cu galerii de arta contemporana din Bucuresti.

Dupa toata aceasta perioada mi-am descoperit si mi-am clarificat traseul artistic. In acesti apoximativ 5 ani a avut trei expozitii personale care, pe langa subiectul ales, descriu si o parte din perioada experimentala din atelier.”

In creatiile sale, Ovidiu porneste de la ideea ca important este ce se afla in interiorul operei de arta si ce transmite cu arta sa, indiferent de tehnica sau materialul ales.

„Am ajuns sa cred asta pentru ca am studiat obsesiv fiecare tehnica si mi-am dedicat foarte mult timp explorarii tipurilor de materiale.

Am studiat toate materialele despre care am auzit si am realizat lucrari cu fiecare din ele. Am mers o perioada cu gandul ca fiecare material poate sustine anumite subiecte sau informatii, puse intr-un context, dialog artistic sau o lucrare de arta.

Din copilarie si pana la varsta de 18 ani am lucrat in lut si materiale din jurul casei. Apoi in Bucuresti, la Universitate, timp de trei ani am studiat metalul. De la cea mai dura la cea mai maleabila forma a sa. De la inox la argint, cupru, alama apoi sticla, fier forjat, sculptura monumentala, bijuterie si din nou ceramica.

La master am lucrat doi ani in piatra si lemn iar in toti acesti cinci ani de facultate am lucrat in fabrici ce construiau obiecte din materiale contemporane precum haimax, kerok si plexiglas iar la finalul studiilor lucrarile pentru diploma au fost realizate in ipsos, un material foarte simplu si modest.

Acele ultime lucrari din perioada studiilor, vobeau despre timp. Erau pline de praf alb de ipsos, simbolizand experienta care se asterne peste noi in timp. Sau anii mei de studii si munca in Bucuresti si toate framantarile.

Apoi in noul atelier am mixat foarte multe materiale inclusiv materiale reciclate sau gasite. In mare parte functionau ca instalatii de arta. Iar acum am revenit la metal.”

Azi, Ovidiu lucreaza cu tabla umflata. Printr-un proces de aproximativ patru ani a reusit sa realizeze acesta tehnica ce reprezinta ideea de a pune prezentul in forma. Desenul obiectului imbratiseaza o forma cu aerul din acel moment si duce in viitor aceasta amintire cu tot cu celulele ei.

In prezent continua sa-si dezvolte arta si lucreaza pe postul de art gallery asistent la Galeria Nicodim din Bucuresti.

Care consideri ca sunt punctele tale forte care te ajuta in ceea ce creezi?

Cred ca ar fi spirit de observatie, indemanare si talent. Observatia pentru ca vad des lucruri pe care stiu ca nu foarte multa lume le observa si cateodata ma mira si pe mine aceste descoperiri. Iar talentul este ceva nativ. Cred ca toate cele trei mecanisme au fost mereu acolo iar eu le respect si ma ajut cu ele sa explorez lucruri noi. Cred ca si spiritul meu independent poate fi considerat un punct tare.

Nu poti fi legat de foarte multe lucruri pentru a putea crea in permanenta si a avea un traseu cursiv – iar aici nu ma refer la relatia cu persoana iubita, ci la angajari si alte sacrificii pe care tinerii artisti sunt nevoiti sa le practice.

Ce te inspira?

Discutiile despre trecut prezent si viitor, natura, cartile, istoria, dar in mare parte inspiratia imi vine din sat. Satul bunicilor cu talcul lor si ma intreb oare ce metode de pastrare a tezaurului vor fi in viitor. Cred ca fara istorie am fi in pom si cumva ma intereseaza lumea viitorului unde memoria pare ca poate fi stearsa si reinlocuita usor. Imi pun tot soiul de intrebari. Exporez prin forma si dialog tridimensional.

Cat % e talent si cat % e munca?

Nu stiu asta, dar stiu ca nu este talent suta la suta. Am cunoscut oameni foarte talentati, care s-au pierdut pe drum. Si-au irosit talentul. Consider ca daca ai talent si il respecti ii poti creste valoarea.

Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai invatat de cand practici arta?

Sa respect si sa ajut artistul din mine. Consider ca este un lucru foarte serios, este ca un job, iar atata timp cat fac asta, voi fi multumit si fericit.

Cam cum arata o zi obisnuita pentru tine?

O sa o numesc zi ideala. O zi ideala in rutina de oras incepe in jurul orei 7. Citesc timp de aproximativ o ora cateva lucruri, in general stiri despre arta, politica diverse articole fac putin sport sau merg la bazin apoi imi prepar micul dejun. Iar in jur de ora 11:30 ajung la studio/ galerie unde continui sa dezvolt lucrari noi sau continui ce am lasat cu o zi in urma.

Ma documentez, scriu diverse notari, construiesc sabloane si pregatesc terenul pentru zile in care lucrez fizic de dimineata pana seara la obiectele finale. Pe seara cand obosesc ma retrag, ma uit la ceas, verific daca este vreo intalnire fixata in agenda sau poate vreun vernisaj la care pot opri in drum spre casa pentru a sta la vorba sau la un pahar de vin.

Care este cea mai mare satisfactie pe care ai avut-o legat de activitatea ta?

Se intampla mereu cand finalizez o lucrare.

Care consideri ca a fost cel mai mare succes al tau?

Pe cel mai mare nu il stiu, dar stiu ca au fost mai multe si o sa incerc sa mi le amintesc in ordine cronologica:

–cand am castigat bursa de studii,

–cand la primul solo show unul dintre primi vizitatori mi-a spus ca intelege si ca ii place foarte mult expozitia,

–cand am vandut prima lucrare din galerie,

–cand am primit aprobare sa-mi contruiesc un mic atelier,

–cand am avut la atelier prima vizita a unui artist consacrat,

–cand am expus la MNAC si ar fi mai multe si mai simple poate, dar tot de maxima intensitate.

Care este cel mai frumos lucru care ti s-a intamplat pana acum?

Pana acum este calatoria din India. O voi iubi mereu!

Mi-ar trebui 7 zile sa povestesc toate experientele din acea calatorie si tot nu cred ca as incheia. A fost o calatorie de trei luni, dar din punct de vedere spiritual inca sunt acolo. Continui sa calotoresc si din cand in cand imi fac notari despre asta.

Aventura a fost in zona de Nord, nord-Est, centrul Indiei si insulele Andamar and Nicobar din Oceanul Indian. Traseul fiind prin zeci de orase, lista locurilor preferate este foarte mare. Toate zonele continentului au povesti diverse si experiente proprii. Unul dintre cele mai deosebite momente a fost cand timp de 10 zile am studiat introducere in Budism – in orasul Dharamshala situat in nord, la poalele muntilor Himalaya.

Regulile acestui curs m-au atras din prima. Fara telefon mobil, fara contact sexual, fara sa omori vietati si cel mai important pentru mine, fara sa vorbesti si cu asta am bifat inca o dorinta in carnetul meu, dorinta pe care in tara natala nu reusisem sa o indeplinesc mai mult de 2 zile, de cele mai multe ori din motive colective.

In primul dialog de dupa acele zile mi-au trebuit doar cateva minute sa imi dau seama cata energie consumam atunci cand vorbim, iar la inceputul cursului in primele trei zile am aflat cat de multe lucruri inutile trec prin creierul meu, lucruri simple pe care apoi le spuneam fara sa imi fi dat seama cata risipa de energie ”produc”.

Invataturile pe care le-am deprins din acea experienta au aparut inclusiv dupa cele 10 zile de curs. Am invatat faptul ca asemanarile culturale exista si sunt foarte multe iar modul de expunere este diferit si multe, multe alte lucruri.

A fost o detasare totala fata de foarte multe lucruri pe care obisnuiam sa le fac. Calatoria intr-un mediu total diferit poate fi un experiment de auto-cunoastere, poti avea parte inclusiv de calatorie interioara. Cred ca odata ajuns acolo buchetul tau de credinte poate co-exista sau din contra iti poti da seama ca unele lucruri nu mai sunt valabile in functie de spatiu.

Dupa ce am revenit in tara am pregatit timp de un an, prima mea expozitie personala. Ea s-a numit Cuib si vorbea despre cele 5 simturi primare si cum se activeaza cand schimbam mediul familiar, iar pentru mine schimbarea a fost India.

Care este lectia pe care ai invatat-o in cel mai dur mod?

Sa am rabdare.
M-am repezit si am pierdut relatii punand punctul pe i intr-o situatie de stres si apoi mi-a parut rau. In general stiu ca este greu dar daca reusesc sa am multa, multa rabdare la final am doar de castigat.

Cum a fost pentru tine perioada pandemiei?

Dura si interesanta. Totul s-a amanat sau anulat.
La inceput am simtit ca pentru prima data, nu puteam face nimic. Cu totii. Impreuna. Toata lumea! Aproape toata planeta, nu doar eu. Am fost dintr-odata uniti. De obicei intram in astfel de momente singur. Aveam ”pandemii personale”.

Trebuia doar sa astept. Dar dupa o saptamana am depus cerere la UAP si m-am apucat sa-mi contruiesc atelierul. Din tot ce am gasit. Spre finalul pandemiei terminasem si eu cu spatiul de creatie. In rest am purtat masca si mi-am ajutat semenii care au avut Covid. N-am luat din fericire niciodata acest virus. Sau cel putin asa cred.

Ce te deranjeaza cel mai mult la societate, ce nu suporti?

Uffff !
Lenea, minciuna, smecheria, rautatea si de obicei lenesii sunt si rai pentru ca nu vor sa faca nimic si incurca pe altii. Din pacate aceste smecherii si anomalii au fost mereu si tot vor fi. Important este sa nu uitam ca exista si sa invatam cum sa ne ferim de ei.

Ce-ti aduce bucurie, implinire?

Le simt atunci cand imi indeplinesc o dorinta, cand daruiesc si cand ajut.

Ce visezi sa faci si n-ai apucat – dar este in plan?

Sa cunosc tari si oameni pe care nu i-am cunoscut pana acum.

Ce mesaj ai vrea sa transmiti lumii intregi?

Cred ca cel mai important este sa ne descoperim apoi sa descoperim lumea din jurul nostru. Sa facem lucruri speciale si interesante. Sa fim cat mai originali, autentici si buni. Sa ne bucuram mereu de lucrurile din jurul nostru sa le exploram si sa nu uitam sa daruim din ceea ce am dobandit.

Poti darui rabdare, o vorba buna, obiecte, dragoste, orice. Cred ca simtim momentele cand putem facem asta. Important este sa lasam ceva bun si special in urma noastra.