Dupa doua facultati, o cariera de director regional Allianz pe divizia de sanatate, si un an sabatic in care a calatorit in jurul lumii, Elena a inteles ca de prea multe ori ne pierdem pe noi insine – din dorinta de a ajunge la un anumit rezultat. Cand, de fapt, bucuria si farmecul se afla in initierea si lectiile prin care trecem pentru a ajunge la acel rezultat.
Scopul ei pe acest pamant este mai mult decat a avea o familie, succes si stabilitate. Este dincolo de aceasta existenta: este de a forma oameni, de a le da o directie in pasiunea lor, de a-i ajuta sa fie in echilibru cu sinele lor – astfel incat, la randul lor, sa poata ajuta cat mai multi oameni sa aiba o viata in echilibru fizic, mental si energetic.
Crede ca actiunile fiecaruia, chiar daca sunt la nivel micro, pot influenta lumea la nivel inalt. O simpla fapta buna poate influenta prin boomerang o plaja larga de oameni, in timp ce, o fapta egoista se va intoarce prin boomerang inapoi. Si ca fiecare individ ar putea schimba lumea daca si-ar face bucatica cu compasiune si dedicare.
Dupa absolvirea facultatilor de Management si de Inginerie Calculatoare, Elena avea o cariera de succes. Se bucura de recunoastere, respect, “aveam contact cu top managementul din tot ce inseamna companii mari din 20 de judete si eram extrem de bine platita, ca un european”.
Dar in 2014 “o prietena pe care o apreciam si o respectam mult pentru toate realizarile ei profesionale s-a sinucis. A fost un soc pentru mine. Avea tot ce-si dorea din punct de vedere social si financiar, dar se pare ca lucrurile acestea nu au fost suficiente. Si eu atinsesem in acel moment un nivel frumos in cariera si ma bucuram de recunoastere sociala – asa cum era perceput de mine in acel moment.
Imi mergea extrem de bine, dar acest eveniment m-a facut sa realizez ca nici eu nu sunt implinita sufleteste. Mai precis, sufletul meu nu era impacat cu directia de atunci. Si din frica sa nu iau vreodata o decizie proasta, am ales sa ‘imi caut de suflet’ printr-o calatorie in jurul lumii”.
Zis si facut. La finalul anului 2014 si-a luat inima in dinti, a renuntat la tot si si-a luat un an sabatic.
“Vroiam sa dau o directie noua vietii mele dar in acel moment nu cunoasteam decat conditionarile si programele familiei si ale societatii romanesti si europene in care traim care spun ca trebuie sa fii de succes, sa castigi multi bani, sa ai facultate, sa ai functie inalta, sa fii bine imbracat, sa ai o casa si o masina scumpa, etc.”
Si-a luat in spate rucsacul – care cantarea 19 kg, si a fost casa ei timp de 1 an – si a plecat.
“Pana in 2014 obisnuiam sa am o colectie de peste 70 perechi de pantofi cu toc… In calatoria mea am renuntat la aceasta obsesie si am plecat cu 3 perechi de papuci: o pereche de bocanci, o pereche de tenisi, si o pereche de sandale – este tot ce am purtat timp de un an. A fost un an in care aparentele fizice si sociale pentru mine nu au mai contat. In schimb, setea de a cunoaste sufletul oamenilor din cat mai multe culturi, obiceiurile lor, istoria lor au fost prioritatea mea. Nu stiam cum se va finaliza acel an, stiam doar ca vreau o schimbare si ca doresc sa ma regasesc.”
A inceput cu 2 opriri scurte in Suedia, Tenerife si apoi Milano – de unde a parasit zona civilizata europeana si, via Istambul, a parasit complet Europa: a zburat in Brazilia. A vizitat triburi indigene care abia descoperisera imbracamintea, a vizitat cea mai mare cascada din emisfera de sud a pamantului – Foiz de Iguacu. A fost martora in direct la prinderea a 2 fugari din inchisoare, si si-a facut prieteni de suflet. “Aici am primit prima mea terapie de 3 ore care a fost o combinatie intre masaj, cristaloterapie si reiki”.
Dupa Brazilia a zburat in Argentina pentru 2 saptamani. Urmatoarea destinatie a fost Peru. Vizita la Machu Pichu a venit cu o mare incercare. Din Argentina a ‘colectionat’ febra galbena, care s-a manifestat in drum spre Cuzco si Machu Pichu.
“As putea spune ca a fost o mare incercare pentru mine. 50% sanse de supravietuire, tratament nu exista pentru febra galbena – trebuia doar sa am grija sa imi tin temperatura sub control si sa ma hidratez. Voiam sa renunt la Machu Pichu cu durerile si simptomele pe care le aveam. Dar am realizat ca daca era sa nu mor, pierdeam oportunitatea unica de a vizita Machu Pichu. Si daca muream, macar sa stiu ca mi-am implinit dorinta de a cunoaste mai indeaproape cultura incasa.
Nu am sa uit niciodata drumul meu initiatic spre Machu Pichu – mergeam prin munti, ploua – eram complet uda, aveam 19 kg in spate, transpiram, vomitam, si imi era extrem de rau. Parca tot universul imi testa motivatia de a ajunge in inima incasilor.”
Se gandea ca peste febra galbena, dupa urcatul prin ploaie o sa ia si o raceala. Dar cand s-a trezit a doua zi, nu mai avea nimic. “Trecusem testul. Cred ca transpiratia si efortul la care imi supusesem corpul combinate cu reglarea temperaturii de catre ploaia prin care am umblat, a fost reteta vindecarii mele – a scos din mine tot ce colectasem de prin Argentina.”
Dupa vizita initiatica din Machu Pichu, a urcat in Iquitos, un oras din Peru care se afla in mijlocul junglei si este cel mai mare oras din lume la care nu se poate ajunge cu masina – doar cu avionul sau vaporul.
Aproape de Iquitos exista o localitate – Nauta – unde a locuit 10 zile. In apropierea ei se uneau 2 rauri si incepea fluviul Amazon.
“Am venit aici pentru Ayahuaska. Ritualul Ayahuaska este primul care m-a ajutat sa am contact direct cu sinele meu, sa prind incredere in mine, si sa incep procesul de a scutura de pe mine toate ‘rolurile’ colectionate in timp. Dupa acest ritual am castigat multa pace interioara si incredere in noua mea directie. Nu o cunosteam atunci, dar stiam ca am tot suportul energetic necesar pentru noua mea directie care mi se va dezvalui pas cu pas, asa cum dezvaluie drumul in timp de noapte farurile unei masini.”
Drumurile au purtat-o ulterior prin Mexic, Statele Unite – partea estica dar si vestica, si Hawaii – apoi a ajuns in Japonia.
“Japonia a fost destinatia mea de suflet. Planuisem initial sa stau aici 2 saptamani, dar am incheiat prin a sta 2 luni si jumatate. Doar despre Japonia as putea scrie o carte. Dar ca sa pot descrie intr-o singura idee tot ce am simtit pentru ei: majoritatea japonezilor cu care am interactionat, desi nu se cunoasteau intre ei, imi spuneau acelasi lucru: ca ‘am suflet de japonez’.
Este tara unde am simtit ca apartin mentalitatii lor, disciplinei, grijii fata de semeni, pofta de a munca, si echilibru interior.”
Calatoria a continuat cu China, unde, dupa 3 saptamani “am fost indrumata de o prietena chinezoaica care era farmacista si de o prietena frantuzoaica cu care locuiam in China, sa merg in Thailanda sa imi urmez visul: sa invat sa fac masaj.
Intamplarea din China a fost una destul de interesanta: prietena mea frantuzoaica si-a luxat piciorul.
Si din dorinta de a o ajuta si de a-i diminua suferinta, ii aplicam diverse tehnici de masaj si tratament dar in mod instinctual, pentru ca pana atunci nu urmasem nici un curs de specialitate in acest sens. Vazand ca se face bine intr-un ritm mai rapid decat cel preconizat, mi-am dat seama ca orientarea mea este catre terapii coprorale. Dorinta sa ajut oamenii printr-o metoda neinvaziva si naturala se putea implini prin noua directie descoperita.”
Ultima destinatie a calatoriei sabatice a fost Thailanda unde a petrecut 3 luni – in nordul Thailandei, aproape de munti si jungle – in Chiang Mai la cea mai recunoascuta scoala de masaj thai – TMC Chiang Mai. “Am ales aceasta scoala pentru ca primise 5 ani premiul familiei regale pentru cea mai buna scoala de masaj Thai, si am ales-o pentru ca era singura scoala acreditata din Thailanda sa acrediteze profesori. Timpul petrecut la studiu in Thailanda as putea spune ca a fost una din cele mai frumoase perioade din viata aceasta. Imi aduc aminte in detaliu de fiecare zi de curs, de profesori, metodele lor de predare, de colegii mei multiculturali din toata lumea”.
“In aceasta calatoria am vazut cum oamenii din toate colturile pamantului se agata de roluri pentru a se indentifica si a-si da sens vietii, asa cum obisnuiam si eu sa o fac. Si in momentul in care ‘rolul’ dispare – isi pierde jobul, da faliment firma, divorteaza si isi pierde rolul de sot/sotie, etc. , oamenii devin debusolati si fara indentitate.
Frumusetea de fapt sta in acel suflet gol pe care poti ‘croseta’ ce ‘haine sociale’ doresti.
Cam acesta a fost drumul meu initiatic, in jurul lumii la propriu, in urma caruia am facut pace cu mine si pot spune despre mine doar ca “eu sunt, si sunt orice doresc”.
In urma calatoriei din 2015, Elena a descoperit ca ceea ce isi doreste cu adevarat sa faca, este sa ajute oamenii. A urmat in 2015 3 luni de curs intensiv de masaj Thai si acreditare profesor la scoala TMC Chiang Mai, apoi in 2017 a participat la conferinta internationala de masaj Thai din Thailanda si a studiat la ONG Thai Massage School – tot din Thailanda.
In 2018 s-a reintors in Japonia, unde a urmat cursurile de Shiatsu la scoala Koyasan Shiatsu School si in 2020 a absolvit masterul de kinetoprofilaxie si recuperare fizica.
“In copilarie visam sa devin bucatar sau doctor. Nu cred ca sunt departe de nici una din aceste directii. Astazi gatesc si creez multe retete terapeutice de creme, masti si amestecuri din plante medicinale. Si sunt un altfel de ‘doctor’ as putea spune, in care am imbinat cunostintele din medicina clasica (Kinetoprofilaxie si recuperare fizica ce am studiat), cu metodele binecunoscute de mii de ani ale asiaticilor.”
Activitatea principala a Elenei este sa predea la Scoala Terapia Thai 13 cursuri de specialitate in tehnici de masaj Thai, cursuri pe care le preda in afiliere cu scolile partenere din Thailanda, urmand curricula scolii lor.
Pana in acest moment are peste 600 absolventi, peste 5000 ore de predate si 11 manuale scrise in cei aproape 8 ani de practica.
“Dar pasiunea mea de a ajuta oamenii ma face sa imi doresc sa fiu in continuare in contact cu beneficiarii, si ofer in continuare si sedinte de terapii in cadrul centrului Terapia Thai Timisoara pe care il coordonez.
Terapiile pe care le ofer in general sunt catre persoane cu afectiuni mai complicate, urmand ca atunci cand se stabilizeaza, sa fie preluati de catre terapeutii formati de mine. In cadrul Terapia Thai colaborez cu 3 terapeuti full time, 1 terapeut part time. In cei aproape 8 ani de practica terapeutica, am deposit 18000 ore de terapii aplicate”.
Un alt proiect este zona de Terapii Asiatice unde este in parteneriat cu Amazonia Aquapark – cel mai mare Aquapark din vestul Romaniei, deschis in 31 martie.
Aici are in acest moment o echipa de 6 terapeuti “si suntem in crestere. In zona de terapii asiatice avem un meniu complex care ofera diverse terapii Thai, Masaj prenatal, reflexoerapie, masaj balinez, impachetari corporale, cosmetica naturista si masaj facial japonez.”
– Autodisciplina, sunt o persoana extrem de organizata si disciplinata atat in viata personala, alimentatie, stil de viata dar si in viata profesionala.
– centrare permanenta si traire in prezent. In permanenta ma recentrez prin tehnici de respiratie si meditatie.
Nu va faceti griji, nu sunt genul care sa mediteze ore intregi in continuu, atunci nu as mai avea timp sa ma ocup de atatea proiecte.
In schimb, profit de fiecare minut intre activitatile mele sa meditez. Respir si ma centrez in continuu: cand fac terapii, cand predau, cand stau la semafor, cand stau intinsa in pat inainte sa adorm, etc.
Niciodata nu iau o decizie daca nu sunt centrata. Uneori poate aman o decizie si cateva zile pana ajung la starea de echilibru dorita, pentru a nu ma lasa influentata de o stare de preafericire, sau tristete, sau agitatie. Strategia mea de business consider ca este eficace atunci cand deciziile le iau in starea de echilibru fizic si emotional.
– secretul succesului consider ca este faptul ca atunci cand trebuie sa iau o decizie urmaresc beneficiul suprem al comunitatii, si nu al unui singur individ (eu, sau client, sau cursant, sau partener etc).
Intotdeauna m-am lasat ghidata ca rezultatele deciziilor mele sa poata fi cu beneficiu maxim pentru cat mai multa lume. Chiar daca la o prima vedere o persoana se poate declara dezavantajata de decizia mea, in contrapartida cu siguranta zeci de persoane pot gasi beneficiu si bucurie din aceeasi decizie.
Imi place sa cresc oameni. Drumul este mai greu astfel, dar este mai stabil. La o prima vedere pare mai usor sa recrutez un terapeut cu experienta. In schimb probabilitatea ca el sa stea mult intr-un singur loc este mica.
De asemenea, probabilitatea ca o persoana experimentata in domeniu sa cunoasca stilul nostru de lucru este mica si am observat ca ‘un cap plin este greu sa-l supraumpli cu alte obiceiuri si informatii noi’ .
Intotdeauna la nivel de calitati am cautat in primul rand ca terapeutul sa fie o persoana cu caracter, morala, grija si iubire fata de oameni si fata de el insusi. Iar aptitudinile de masseur terapeut se invata. Orice se poate invata daca terenul pe care vrei sa pui cunoasterea este ‘cernoziom’, adica de cea mai buna calitate.
De aceea, as putea spune ca ‘vanez’ terapeutii. Adica observ caracterul persoanei, dorintele si mana. Daca acestea se incadreaza in plaja dorita de mine, restul drumului in formarea lui si colaborarea pe termen lung este doar o formalitate.
Cand am ramas insarcinata cu Eva trebuie sa recunosc ca m-au coplesit grijile. Observam in jurul meu multe femei care au renuntat la cariera pentru copii, urmand apoi sa fie nefericite. Chiar daca declarau ca au facut-o intr-un scop nobil, totusi in momente de incercare iesea la suprafata aceasta frustrare. Pe de alta parte cunosc persoane care desi aveau copii s-au dedicat carierei in continuare, apeland la bunici si bone, copilul ajungand sa fie afectat emotional din cauza ‘abandonului’ resimtit. Oricum as fi dat-o, ar fi iesit cu una din parti nefericite.
Atunci am decis ca nu vreau sa aleg intre copil si activitatea mea. Imi iubesc enorm copilul, dar in egala masura iubesc sa ajut oamenii, imi iubesc activitatea. Astfel, am hotarat sa nu le separ, ci sa le unesc. Astfel, Eva de la varsta de 2 saptamani a facut prima ei vizita in centrul meu si de atunci face parte din echipa Terapia Thai.
Consider ca lucrul acesta doar poate sa o ajute in dezvoltarea ei. Crescand in mediul nostru unde a vazut permanent multi oameni, a devenit extrem de sociabila. Si deja se intrevad abilitati pe care in general terapeutii le au (adica face ce vede): Eva permanent are grija sa fie ordine si curat, ii plac enorm cartile, stie deja sa manuiasca instrumente de masaj.
Am creat special pentru ea in centrul nostru si o camera de joaca cu zane si printese, camera de care se pot bucura si copiii clientilor si cursantilor. A inceput si gradinita intre timp. Dar secretul de a ma imparti intre lucru si copil este ca nu ma impart. Le iau impreuna ☺
Eu invat permanent de la clientii mei si de la cursantii mei, desi din exterior ar parea ca doar ei invata de la mine. Cu fiecare persoana cu care interactionez incerc sa ii vad povestea si sa inteleg de ce am atras-o in viata mea. Interactiunea dintre doua persoane nu este deloc intamplatoare. De cele mai multe ori, ele scot din noi oglinzi care necesita atentie, vindecare, evolutie. Astfel, lucrand la mine prin oglinda lor, ii pot ajuta si pe ei mai bine.
Invat permanent prin fiecare om cu care interactionez. Asta mi se pare fantastic. Si setea mea de cunoastere parca nu se mai termina. Fiecare om este o carte in sine.
Fiecare tratament in parte as putea spune ca s-a nascut singur, de la sine, in urma necesitatilor cu care m-am intalnit. Intotdeauna am incercat sa gasesc solutii eficace, rapide si neinvazive pentru diverse nevoi ale clientilor nostri atat pe partea terapeutica cat si pentru un stil de viata longeviv si sanatos.
Povestea preferata a copilariei mele a fost Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Si cred, ca la nivel subconstient ma influenteaza povestea aceasta. Prin tratamentele mele am cautat tot timpul frumusetea, sanatatea si echilibrul.
Motivatia cu care ma ridic in fiecare zi din pat este oportunitatea zilnica de a participa la o lume mai buna, mai sanatoasa , mai echilibrata. Si lucrez la asta zilnic atat prin terapiile pe care le aplic, prin echipa de terapeuti pe care o coordonez in mod direct dar si prin cei peste 600 absolventi pe care ii am pana in acest moment. Poate asta ma face sa reusesc sa pot raspunde la fiecare solicitare.
Fiecare cursant in parte daca ma contacteaza sa imi ceara un sfat, tot timpul ii raspund, chiar daca sunt sute. In spate, stiu defapt ca printr-un raspuns al meu poate am reusit sa fac viata mai buna unui beneficiar.
Fiecare persoana care vine la noi cu o durere/problema si iese din terapie cu zambetul pe buze si fara durere aduce sadisfactie. Cred ca acel zambet tine loc de aplauze cum este cazul artistilor. Cred ca toti terapeutii dedicati se hranesc cu acest zambet din partea beneficiarilor si isi incarca bateriile: cu fiecare rezultat pozitiv, cu fiecare om care este mai bine dupa tratament.
Este Eva. Inaintea ei spuneam despre mine ca am realizat multe in viata. Dar dupa aparitia Evei, mi-am dat seama ca tot ce am facut defapt inainte nu s-a comparat nici la degetul mic cu crearea unei fiinte divine. Eva nu este o realizare proprie, eu sunt doar un canal de manifestare a ei. Dar ma bucur nespus ca am un rol atat de important in viata ei, sa ii fiu mama.
La inceputul anului 2016 am tinut un post de 21 de zile in care nu am mancat nimic, nu am vorbit (post de tacere) si doar din ziua 6 am inceput sa consum lichide. Este un post pe care l-am tinut dupa o carte scrisa de Jasmuheen.
Postul acesta mi-a dat foarte multa putere si claritate in ceea ce am eu de facut. Desi in 2015 am terminat specializarile cursurilor din Thailanda – deci am avut o samanta buna plantata – eu cred ca acel post a fost motorul care m-a ajutat enorm sa realizez tot ce am facut pana acum.
Despre lucrurile frumoase care mi s-au intamplat as putea scrie o carte intreaga. Dumnezeu lucreaza permanent la minuni, noi doar trebuie sa le observam.
Imi ies in cale oameni frumosi la locul potrivit, sau se intampla sincronicitati pe care nici cel mai bun matematician nu le-ar putea nimeri atat de bine.
Dupa ce am nascut-o pe Eva pe cale naturala, am fost la un pas de moarte.
Am avut un moment in care nu am mai fost aici, si intreg spitalul s-a chinuit sa ma salveze. In acele momente am fost ‘plecata’ as putea spune intr-o alta dimensiune. Si singurele mele emotii pe care mi le amintesc sunt regretele pentru tot ce nu am realizat, regretul ca nu-mi voi putea petrece viata alaturi de Eva si sotul meu. Dupa ce am revenit, mi-am dat seama ca trebuie sa traiesc fara regrete si fara frici. In viziunea mea nu au aparut regrete despre ce am facut, ci despre ce nu am facut.
Din acel moment, am ales sa imi traiesc viata cu bucurie la maxim. De multe ori, din dorinta de a nu-i dezamagi pe altii, lasam fericirea noastra in urma sau chiar o uitam. Nu spun ca trebuie sa devenim hedonisti, dar cred ca putem gasi un echilibru bun intre fericirea celor din jur si fericirea personala daca invatam sa ne iubim, in primul rand, pe noi insine.
Cred ca asta este boala societatii noastre – ne-iubirea de sine si asta duce la foarte multe afectiuni si probleme socio-umane, este ceea ce observ eu in timpul tratamentelor.
Cele 2 luni de lockdown au fost ca o vacanta de care are aveam mare nevoie. Trebuia sa imi termin dizertatia, dar nu gaseam timp printre proiectele mele sa ma ocup si de ea. Cu acea ‘vacanta’ fortata am reusit sa imi finalizez dizertatia la standardele dorite de mine.
Urmatorii 2 ani care au urmat, in care activitatea a fost permisa dar cu restrictii care variau de la o zi la alta, ne-au invatat sa fim usor adaptabili. Din punct de vedere financiar, nu as putea spune ca s-au simtit modificari semnificative in randul incasarilor.
In schimb am observat o schimbare de mentalitate a oamenilor: parte dintre cei mentali au dezvoltat stari anxioase, burnout, sau pur si simplu au disparut din plaja noastra de clienti. In schimb, unii s-au deschis mai mult laturii emotionale si ezoterice si nu au fost impactati negativ de acele evenimente.
Cred ca pandemia a fost o perioada in care am fost fortati in mod fizic la introversie, la intorcerea catre sine. Acum, depinde de fiecare cat de multe ascunde subconstientul lor si cat de curat era acolo.
Lucrul pe care l-am apreciat foarte mult la japonezi este grija ca actiunile lor sa nu-i deranjeze pe cei din jur. Ei au inteles ca libertatea lor se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt. Astfel, au tot timpul grija sa fie fericiti in bucatica lor, dar fara sa-i deranjeze pe cei din jur.
Cred ca asta ma deranjeaza in societatea vestica: egoismul si individualismul. Multa lume are o viziune ingusta asupra propriei existente si se gandesc doar spre beneficiul propriu, fara sa se gandeasca ca actiunile lor ii pot afecta pe cei din jur. Si lucrul acesta poate fi extrapolat in foarte multe exemple din viata de zi cu zi.
Imi iau energia din fiecare reusita pe care o realizez in fiecare zi. Din finalizarea proiectelor, din fiecare telefon cu solicitare de programare noua, din fiecare client multumit, din fiecare absolvent de succes.
Imi iau bucuria din zambetele lui Eva, din imbratisarile sotului.
Imi iau bucuria din aerul rece al diminetii (ador diminetile, sunt o persoana foarte matinala)
Imi iau bucuria din studiul permanent. Imi place sa urmez permanent cursuri de perfectionare si specializare, chiar daca uneori nu au legatura directa cu domeniul meu. Ador sa citesc, am tot timpul la capul patului 2-3 carti pe care le citesc seara in paralel, sau dimineata.
Am avut multe frici de-alungul timpului. Dar pe toate le-am depasit confruntandu-le. Adica efectiv simuland mental situatia de care imi era frica si am incercat sa ii analizez partile cele mai intunecate si sa le accept.
Cea mai mare frica a mea cred ca a fost frica de moarte. Si in 2 etape separate cred ca am reusit sa fac pace cu ea: Dupa postul de 21 zile si dupa evenimentul ce l-am trait dupa nasterea copilului.
Am multe in plan sa realizez. Fara sperante, proiecte si vise apare blazarea si ofilirea sufletului. Visez sa fiu ca japonezii, in serviciul oamenilor pana la 100 ani, sa am putere sa ajut cat mai multa lume prin activitatea mea, si sa gasesc strategii cat mai eficace ca sa pot ajuta si mai multa lume. Ma hranesc din aceasta calatorie prin viata si ma bucur de fiecare zi, de fiecare experienta noua.
Oamenii au o deschidere din ce in ce mai mare spre metode non-invazive de mentinere a santatii si de tratare. In Thailanda masajul Thai de exemplu este introdus in campania nationala de preventie a santatii. Eu cred ca prin participarea fiecarui terapeut in parte, prin aportul de educare ce il facem fiecarui client in parte, piata se extinde si dorinta de consum in acest sens vine in mod automat.
Imi aduc aminte in 2015 cand m-am intors in tara si am cautat pentru prima oara masaj thai in Timisoara si in tara. Nu am gasit nici un masseur in Timisoara care sa faca un Thai adevarat ca in Thailanda si foarte putini la nivel national.
In cei 8 ani ce au trecut de atunci, piata a evoluat enorm. La o simpla cautare pe google, gasesti zeci de centre de masaj, terapeuti, si cursuri de aceasta specialitate. Oamenii nu mai asociaza astazi masajul Thai cu masajul erotic, asa cum o faceau acum 8 ani. Oamenii au descoperit ca este vorba despre terapie. Educatia pietei este in plina crestere si transformare.
Piata de wellness este o nisa pe care eu pariez in continuare, asa cum o fac deja de 8 ani incoace. Interesant este ca am vazut multi oameni de afaceri care aveau business-uri de success in alte domenii ca au inceput sa investeasca in domeniul nostru. Este un semn clar ca piata wellness este in crestere si nu doar terapeutii au interes in aceasta directie, ci si investitorii.
Conecteaza-te cu tine insuti: este secretul pentru intreaga viata.
Cauta sa faci ce iti place. Si nu vei fi obosit niciodata. Eu imi caut furnizori si parteneri de afaceri doar persoane care sunt cel putin la fel de dedicate ca si mine. Asta stiu ca imi va garanta succesul. Daca am o urgenta si sun un partener sambata sau duminica si nu imi raspunde doar pe motiv ca ei nu raspund in weekend, pentru mine este semn clar ca nu are o dedicare 100%, nu face activitatea din pasiune, si mai devreme sau mai tarziu este posibil sa dea faliment si sa trebuiasca sa imi caut alt furnizor, sau pur si simplu imi va ingreuna activitatea cand va da de greu.
Investeste in educatia ta, este investitia cea mai valoroasa care nu ti-o va lua nimeni si nici nu se va devaloriza vreodata.
Dormi intre 23:00-3:00 – sunt orele de aur pentru tinerete.
Viata nu este despre destinatie, ci despre calatoria in sine.
Fondator despreSpa.ro
