S-a născut în Brăila – un oraș cu o istorie bogată, odinioară port comercial important și un loc unde multiculturalitatea a lăsat urme vizibile în arhitectură, gastronomie și în spiritul oamenilor.
A avut o copilărie frumoasă, caldă, în care a crescut cu ideea că munca și evoluția sunt parte din viață. Spiritul antreprenorial l-am înțeles de mică, din exemplul părinților ei, mai ales al tatălui ei – un om puternic, echilibrat, care a inspirat-o prin felul în care a gândit mereu pe termen lung.
Este absolventă a Facultății de Marketing, cu un masterat în Marketing Management la University of Westminster din Londra, dar dincolo de studii, “mă definesc prin felul în care privesc viața și oamenii. Sunt o fire creativă, atentă la detalii – uneori chiar obsesiv de atentă, empatică și sincer preocupată de cum se simt cei din jurul meu. Îmi place să construiesc relații autentice, reale, și am învățat cu timpul să păstrez doar ceea ce îmi este cu adevărat necesar, valoros.”
„A fost o decizie luată cu inima, dar și cu un gând clar: să contribui la evoluția orașului în care m-am născut, să fac parte dintr-o inițiativă care aduce valoare și creează oportunități pentru comunitatea locală. Cred că schimbarea începe exact așa: cu oameni care decid să rămână sau să revină și să construiască.”
Mirela crede în bunătate și în sinceritate, „sunt valorile după care îmi ghidez viața, chiar și atunci când ele vin la pachet cu dezamăgiri. Știu că nu sunt cele mai „comode” într-o lume pragmatică, dar pentru mine sunt fundamentale. De multe ori am fost prea implicată, am oferit încredere acolo unde nu era cazul și totuși, nu aș face lucrurile diferit. Încă învăț, treptat, să fiu mai atentă cui ofer.
Fac totul cu suflet, poate pentru că îmi e imposibil altfel. Pun emoție, timp, grijă și energie în tot ce fac. Și chiar dacă uneori nu-mi dau voie să văd reușitele mele, mă încarc din validarea celor din jur și din faptul că pot contribui cu ceva real, cu sens.
Mă trezesc în fiecare zi cu dorința de a evolua și cu nevoia de a nu dezamăgi oamenii dragi mie. Pentru mine, afectivitatea, familia, sentimentul de apartenență sunt vitale. Nici în business nu pot funcționa fără să simt că aparțin unui sens, unei echipe, unui scop.
Crezul meu e simplu: fii bun, fii sincer și pune suflet în tot ce faci. Chiar dacă uneori doare. Pentru că, până la urmă, doar așa ajungi la ceva care contează cu adevărat
Am tot auzit în jurul meu, în ultima vreme, că bunătatea e o formă de curaj. Și cred asta. Într-o lume în care e tot mai ușor să te protejezi, să devii rece sau indiferent, eu încă aleg să ofer bunătate – în relații, în business, în tot ce fac. Pentru că, într-un fel, asta spune cel mai mult despre cine sunt.”
“A fost mai degrabă o decizie de familie, o direcție care a apărut în momentul în care am hotărât să facem o investiție importantă în stațiunea Lacu Sărat.
Lacu Sărat a fost odinioară un reper național în tratamente balneare – o destinație cunoscută pentru proprietățile terapeutice ale nămolului și ale apei sărate, un loc plin de viață, unde veneau oameni din toate colțurile țării și nu numai.
În timp, stațiunea a fost neglijată, a suferit din lipsa de investiții și de viziune, iar ideea de a contribui la renașterea ei a fost, pentru noi ca familie, un angajament pe termen lung.”
Nu a fost o alegere „tradițională” de carieră, ci mai degrabă o evoluție naturală: “am fost acolo în toate etapele, m-am implicat în tot ce ține de proiect.
Am devenit din ce în ce mai curioasă, mai implicată, mai dornică să învăț. Astăzi realizez cât de complex este acest domeniu – nu este vorba doar despre estetică sau relaxare, ci despre sănătate, despre echilibru, despre oameni care vin cu nevoi reale. Este un domeniu care cere dedicare, cunoaștere profundă, dar mai ales respect pentru ceea ce înseamnă grija față de celălalt.”
„Am fost prezentă din prima zi, din etapa de șantier, de la alegerile grele, discuțiile tehnice, până la momentele de emoție în care primeam primii oaspeți. Dar cea mai mare realizare este că am învățat să ies din umbră, să mă văd pe mine, să nu îmi mai minimizez reușitele și să recunosc ceea ce am construit cu adevărat.
Am fost mereu o fire introvertită, perfecționistă, care prefera să lucreze în liniște, iar cei din jurul meu observă și apreciază la mine stăpânirea de sine, seriozitatea și responsabilitatea.
Acum, am învățat să ies în față atunci când este nevoie, să vorbesc despre proiectul nostru, să îmi accept emoțiile și, mai ales, să îmi accept greșelile fără să mă judec. Pentru mine, să greșesc nu mai înseamnă eșec, ci o etapă firească din procesul de învățare.
Iar faptul că această creștere a mea se reflectă într-un loc real, construit împreună cu familia, într-o stațiune care renaște datorită implicării noastre, este o bucurie care îmi confirmă că sunt exact acolo unde trebuie.”
Primul moment definitoriu din viața mea a fost plecarea singură, la 21 ani, la studii în Marea Britanie. Până atunci trăisem într-un mediu familiar, cald, apropiat de familie, iar trecerea bruscă într-o cultură total diferită, într-un oraș străin, într-o limbă care deși o stăpâneam, nu-mi oferea confort, a fost un șoc. Nu mi-a fost ușor să mă adaptez, chiar și lucruri simple, cum ar fi vremea mereu mohorâtă, mi se păreau greu de tolerat.
Dar această experiență m-a învățat să mă bazez pe mine, să mă adaptez la un mediu necunoscut în care nu aveam nicio plasă de siguranță. Am învățat să mă descurc, să cer ajutor, să am răbdare cu mine și, poate cel mai important, să îmi găsesc echilibrul departe de tot ce era cunoscut.
Al doilea moment important a fost o serie de eșecuri în plan personal. Au fost perioade în care lucrurile în care credeam s-au destrămat, oameni apropiați s-au îndepărtat, iar eu am simțit că tot ce construisem emoțional se prăbușea. Pe moment m-au durut profund, m-au destabilizat, dar nu m-am lăsat să mă pierd. Din contră, aceste încercări m-au făcut mai conștientă de mine, mai selectivă, mai matură. Mi-am regândit limitele, relațiile, așteptările și am învățat să mă pun și pe mine pe lista de priorități.
A treia etapă este chiar parcursul proiectului Alma. A fost pentru mine un fel de test de anduranță emoțională și profesională, în care am învățat să gestionez presiunea, să îmi asum responsabilitatea, să îmi păstrez valorile și să lupt pentru ele. Am învățat să nu cedez atunci când e greu, dar și să accept că nu trebuie să fiu perfectă, doar prezentă, sinceră și implicată.
Toate aceste momente m-au construit și continuă să mă definească. Poate că nu le-am înțeles pe deplin atunci când s-au întâmplat, dar acum știu sigur că fără ele n-aș fi omul care sunt azi.
Experiențele personale, unele mai ușoare, altele mai dificile, m-au transformat într-un om mai conștient, mai puternic și mult mai atent la propria evoluție. Cred că avem datoria de a deveni versiuni mai bune ale noastre – nu doar pentru noi, ci și pentru cei cu care lucrăm sau trăim.
Faptul că pot crește odată cu proiectul în care cred. Nu am intrat în acest domeniu cu o experiență anterioară în wellness, dar m-am implicat încă din prima etapă – din faza de șantier, când totul era doar o viziune și foarte multă muncă de pus în practică. Am fost prezentă la negocieri cu furnizori, la decizii logistice, la detalii care poate nu sunt vizibile pentru oaspeți, dar sunt esențiale în funcționarea unui centru balneo & spa.
Pe măsură ce proiectul prindea contur, am devenit tot mai interesată de zona de sănătate și wellness, iar această curiozitate m-a ajutat să învăț constant. Am descoperit că am o capacitate de adaptare și o perseverență pe care nu mi le cunoșteam, că pot duce presiune, stres, emoții — și să rămân conectată la viziunea noastră.
Am înțeles cât de important este să păstrăm autenticitatea. Nu cred în imaginea „perfectă” din marketing, ci în promisiuni reale, în experiențe sincere. Refuz să promovăm ceva ce oaspetele nu va regăsi la fața locului. Cred cu tărie că această transparență construiește încredere.
Personal, mi-am învins timiditatea. Am fost mereu un om mai retras, dar am înțeles că este important să dau voce proiectului nostru, să vorbesc despre Alma și să construim legături reale cu oamenii. Încă lucrez cu emoțiile mele, dar am devenit mai conștientă de ele și mai stăpână pe reacțiile mele.
Și mai presus de toate, am învățat că tot ce fac are sens doar dacă pun suflet. Pentru mine, nu există altă variantă — indiferent cât de greu este, fac lucrurile cu implicare și cu inima deschisă.
Am descoperit că pot să ies din zona mea de confort, am învățat să vorbesc despre ceea ce facem, să fiu vocea unui proiect în care cred cu toată sinceritatea. Am învățat să am mai multă încredere în mine, dar și să mă sprijin pe echipă, pe familie și pe oamenii care cred în aceeași direcție.
Satisfacția este cu atât mai mare cu cât știu că am făcut toate acestea împreună cu familia mea, într-un loc care are o semnificație profundă pentru noi: Lacu Sărat. Era locul în care veneau oameni din toată țara pentru tratament, dar și pentru liniște. Din păcate, decenii de nepăsare au lăsat urme adânci, iar renașterea acestei zone părea, pentru mulți, imposibilă.
„Un scurt popas în regatul sănătății la Centrul ALMA nu numai că ne-a adus vindecarea corpului, ci ne-a hrănit și sufletul. Această instituție întruchipează pe bună dreptate simbioza ideală dintre ”anima et materia”, o combinație pe care filozofii au căutat-o de secole, fără succes. La revenirea de după un an am regăsit atributul principal care distinge acest centru: dedicarea neclintită a personalului său. Angajamentul echipei de a oferi îngrijire și servicii excepționale asigură că fiecare pacient experimentează un sentiment profund de confort și restaurare. Centrul ALMA HEALTH & SPA RETREAT este un jalon de excelență în asistența medicală, unde vindecarea atât a trupului cât și a sufletului este primordială. Vom reveni! Vă mulțumim pentru tot ce ați făcut pentru noi!” Mara și Mihai Nicolescu (Suedia)
Simt că toate sacrificiile noastre au meritat. Acest tip de recunoaștere sinceră, profundă, e combustibilul meu emoțional. E dovada că Alma reușește să ajungă acolo unde ne-am dorit: în inima oamenilor. Nu oferim doar servicii; oferim o experiență autentică de transformare și reîntoarcere la sine.
Și da, poate că acesta e cel mai frumos lucru — că reușim să dăm ceva înapoi comunității și să redăm speranță unui loc care odinioară era simbolul sănătății.
Cea mai dură lecție pe care am învățat-o este că oricât ai oferi, oricât de bine intenționat ai fi, nu poți avea încredere deplină în nimeni și în nimic: oamenii, oricât de apropiați ar părea, pot fi trecători. Lucrurile în care îți pui toată speranța se pot destrăma, uneori brusc, alteori lent, dar iremediabil.
Am trăit această lecție nu din povești, ci dintr-o realitate care m-a lovit exact când nu mă așteptam. Și atunci am înțeles, poate pentru prima dată cu adevărat, că singura ancoră reală pe care o avem suntem noi înșine. Că nu te poți agăța de oameni, de promisiuni, de idei de „pentru totdeauna”.
Totul e trecător. Oamenii vin și pleacă. Lucrurile se schimbă. Iar tu rămâi. Și tocmai de aceea, lecția nu a fost doar despre pierdere, ci și despre reconstrucție.
Poate sună simplu, dar cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat este chiar felul în care s-a așezat viața mea până acum. M-am născut într-o familie iubitoare, în care valorile sănătoase, respectul, grija și încrederea s-au transmis firesc, prin gesturi și prin exemplu. Am fost înconjurată de căldură și stabilitate, lucruri care azi, privind în jur, îmi dau seama cât de rare și prețioase sunt.
Am avut parte de oportunități care mi-au deschis drumul, dar și de oameni care au contat, oameni care au apărut exact când aveam nevoie, care m-au învățat, m-au sprijinit, m-au provocat sau pur și simplu au ales să plece.
Toate acestea, luate împreună, formează pentru mine acel „bine” pe care îl simți în suflet, chiar și în zilele mai grele. Faptul că mă pot uita în jurul meu și pot spune cu sinceritate că sunt recunoscătoare fără să exagerez, este, cred, cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat până acum.
Minciuna și lipsa de asumare. Sunt lucruri care mă deranjează profund, indiferent de context – personal sau profesional. Pentru mine, sinceritatea și responsabilitatea sunt fundamentale într-o relație, în orice tip de colaborare sau interacțiune.
Cred că poți greși, poți ezita, poți să nu știi, dar să minți, să ascunzi sau să dai vina pe alții doar ca să ieși bine, asta arată un caracter care nu poate construi nimic solid.
Nu pretind perfecțiune de la oameni, dar am nevoie de autenticitate și de verticalitate. Neasumarea, în toate formele ei, de la lipsa de onestitate până la evitare sau pasivitate, mă obosește și mă îndepărtează.
Bucuria mea vine, în primul rând, din sănătatea celor dragi, echilibrul interior și liniștea mea, acel sentiment că, indiferent ce e în jur, în mine lucrurile sunt așezate. Când sunt bine cu mine și cu cei apropiați, pot construi orice, cu sens și cu energie bună.
Un moment de mulțumire și emoție reală a fost în 2024, când Alma a câștigat primul premiu internațional, oferit de ESPA – European Spas Association, categoria Innovative Spa Hotel, Special Jury Prize. A fost o validare puternică, nu doar pentru conceptul nostru, ci și pentru toată munca din spate, pentru valorile pe care le-am pus la baza acestui loc.
Împlinirea, pentru mine, nu vine din rezultate spectaculoase, ci din acele momente în care simt că sunt pe drumul meu în viață, în familie, în proiectele în care cred cu adevărat.
Cea mai mare teamă a mea este să îi pierd pe cei dragi. Gândul că oamenii pe care îi iubesc cel mai mult ar putea, într-o zi, să nu mai fie lângă mine e greu de dus, chiar și la nivel de simplă posibilitate.
În rest, am învățat să-mi gestionez temerile legate de eșec sau de incertitudine. Dar frica de a pierde oamenii care înseamnă „acasă” pentru mine rămâne constantă, oricât de mult aș crește sau m-aș întări.
Un lucru pe care îmi doresc cu adevărat să îl fac este să îmi aprofundez zona de grafică. Îmi place tot ce ține de partea vizuală și creativă, și simt că mi se potrivește, dar până acum nu am avut timpul necesar să mă dedic serios. Aș vrea să urmez cursuri, să învăț lucruri tehnice, să pot transforma ideile mele în ceva concret și bine făcut.
Pe lângă asta, mă atrage mult și partea de imaginație, de fantezie. Poate la un moment dat o să-mi găsesc curajul să scriu. Am gânduri și povești care stau în mine de ceva timp, și poate într-o zi le voi pune într-un document – nu neapărat pentru alții, ci pentru mine. Să le dau o formă.
Pot spune cu siguranță că wellness-ul nu mai este un moft, ci a devenit o nevoie reală și conștientizată pentru tot mai mulți oameni. Lumea începe să înțeleagă că starea de bine nu e ceva care vine de la sine, ci trebuie cultivată zi de zi, cu grijă, cu echilibru, cu alegeri corecte.
Pe termen scurt, wellness-ul devine tot mai personalizat, oamenii caută experiențe adaptate nevoilor lor reale, nu pachete standard.
Pe termen mediu, se conturează dorința de retreaturi cu sens, legate de natură, echilibru emoțional și reconectare autentică, nu doar de relaxare superficială.
Totul este trecător, dar felul în care alegem să fim, cu blândețe, cu respect, cu asumare – rămâne. Într-o lume care ne împinge să alergăm, să demonstrăm, să ne pierdem în aparențe, cred în puterea liniștii care vine din adevăr și în frumusețea lucrurilor făcute cu inimă.
Fondator despreSpa.ro
