Atunci cand ai avut trei cazuri de cancer in familie, este inevitabil sa nu iti treaca prin minte problema mostenirii genetice. Mai ales cand printre persoanele pe care le-ai pierdut din cauza bolii se numara rude de gradul I. Am avut o perioada in care tragediile prin care am trecut ma demontasera in asa masura incat nu imi mai puteam controla gandurile, ci ele ma conduceau pe mine. Cand treci prin asemenea pierderi, pana si cauzele suferintelor se amesteca. Pe de o parte, te doare sufletul ca nu-i mai ai pe cei dragi langa tine. Dar in acelasi timp, te macina o spaima crunta ca intr-o zi tu sau o alta persoana la care tii ar putea pati la fel.
Este foarte fina limita dintre grijile firesti si ipohondria dusa la extrem. Eu am scapat de acest cerc vicios datorita unei afirmatii care mi-a fost spusa la momentul potrivit: „ADN-ul nu se mosteneste doar asa, el poate fi schimbat in bine.” Daca as face un top al celor mai puternice lucruri care mi s-au spus vreodata, cu siguranta acesta s-ar numara printre ele. Mi-a devenit un soi de mantra si – de fiecare data cand imi trece prin minte vreun gand negativ – imi reamintesc aceste vorbe si fac tot posibilul sa imi dau un „refresh” energetic.
Daca vreti o dovada in acest sens, ganditi-va la gemenii monozigoti (identici) care detin la nastere exact acelasi patrimoniu genetic. Gül Aydin, profesor la Universitatea Tehnica din Ankara, arata inca in 1997 ca fiecare dezvolta cate un istoric de sanatate diferit. Iar acest lucru se intampla din cauza faptului ca stilul de viata adoptat este unic pentru toti oamenii, chiar si pentru niste gemeni fecundati din acelasi ovul. Cu alte cuvinte, prin fiecare lucru pe care il facem si cu fiecare aliment pe care il consumam, ne modelam genele si ne decidem sanatatea.
Nu sunt in masura sa argumentez teorii stiintifice sau sa combat anumite puncte de vedere din sfera cauzelor bolilor. Insa din umilele mele cautari legate de subiect, am ajuns la concluzia ca ar fi unanim acceptat faptul ca momentul in care apare o afectiune grava, in organism exista incontestabil un dezechilibru.
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca exista sase faze ale dezvoltarii cancerului. Inceputul ar fi legat invariabil de o trauma emotionala sau de un conflict persistent. Nu trebuie sa fie neaparat decesul unei persoane dragi sau pierderea locului de munca, ci poate fi vorba de ceva mult mai subtil decat atat. De pilda, neimplinirea in viata de cuplu, imposibilitatea de exprimare a sentimentelor fata de cineva sau nesiguranta de sine.
Aceasta instabilitate la nivel emotional afecteaza in prima faza odihna. Atentie: un somn bun nu se traduce numai prin x ore dormite pe noapte, ci mai ales prin calitatea intervalelor de timp in care omul doarme adanc. Odata cu lipsa de odihna, scade productia de melatonina, un hormon-scut al organismului. Sistemul imunitar incepe sa slabeasca, iar centrul reflex emotional din creier este dezechilibrat.
Nivelul de cortizol creste din ce in ce mai mult, iar glandele suprarenale si tiroida incep sa cedeze. Organismul nu mai are suficiente minerale si se poate instala o oboseala cronica pe care multi au tendinta sa o considere o manifestare normala. Din cauza nivelurilor mari de hormoni ai stresului, corpul va consuma toata adrenalina pe care o are. In semn de aparare, va creste cantitatea de zahar din sange, iar celulele nu vor mai avea „loc” sa accepte oxigen. Acesta este motivul pentru care multi pacienti de cancer se simt letargici si lipsiti de energie in primele faze ale bolii.
In etapa a patra, microbii patogeni patrund in cele mai slabite parti ale corpului si incep sa atace si celulele normale. Incep sa se acumuleze toxine, lucru care va duce la cresterea aciditatii generale a organismului. Ulterior, bacteriile intra in simbioza cu celulele canceroase si incep sa se multiplice necontrolat. Ca un rezumat, suntem expusi zilnic la factori nocivi din aer, apa si alimente. In mod normal, sistemul imunitar ar trebui sa recunoasca aceste elemente anormale si sa le distruga inainte de a patrunde in corp.
Exista, de fapt, doua modalitati prin care aparitia cancerului poate fi impiedicata. Fie imunitatea functioneaza optim si previne invadarea agentilor nocivi, fie ADN-ul repara eventualele celule anormale. Iar conform lui Lorenzo Cohen, profesor de stiinte cognitive la Universitatea din Texas, stresul, dar si emotiile nerezolvate impiedica aceste mecanisme firesti de aparare in fata bolilor.
Ca sa evitam cronicizarea stresului, este esential sa avem acel mecanism de „refresh” pe care l-am pomenit in randurile de mai sus. Acel punct de sprijin care ne poate ajuta in stabilizarea dezechilibrului care apare odata cu orice problema de sanatate. Studii precum cel al lui Herbert Benson (2006) arata ca este foarte indicat sa avem o anumita constanta spirituala. Aceasta dezactiveaza genele care ar putea declansa inflamatiile in organism si incurajeaza regenerarea celulelor. Asadar, mintea poate influenta fundamental sanatatea noastra. Gandurile si emotiile au un efect puternic asupra sistemelor imunitar si endocrin, este de parere dr. Emiliana Simon-Thomas, directoarea Centrului „Greater Good Science” de la Universitatea Berkeley. In momentele in care suntem nervosi, suparati sau tristi, nivelul de cortizol creste si ne face mai vulnerabili in fata proceselor inflamatorii responsabile pentru declansarea bolilor autoimune.
Totusi, este clar ca nu putem evita toate momentele stresante din viata. Sa ne propunem asa ceva ar fi absurd. Chiar daca ne-am izola pe o insula pustie, lipsiti de ispitele orasului, la un moment dat am deveni frustrati dintr-un oarecare motiv. Cheia sta insa in felul in care gestionam obstacolele care apar in calea noastra.
Faptul ca avem mai multe probleme decat altii nu ne face mai predispusi la boala. Ce ridica semne de intrebare este insa numarul problemelor nerezolvate la nivel emotional. Cum fiecare se raporteaza diferit la perfectiune, este putin probabil sa existe o viata ideala. Un calugar izolat in munti ar putea fi mult mai impacat cu sine decat un om care traieste in mijlocul orasului alaturi de o familie numeroasa. Tocmai din acest motiv, cred ca ar trebui sa ne preocupe cel mai mult pacea cu propria persoana, nu neaparat bifarea unei liste standard de realizari.
Indiferent incotro ne duce viata si prin ce ne este dat sa trecem, important ar fi sa avem in permanenta un punct de sprijin la care sa ne raportam atat la bine, cat si la rau. Acesta ar putea fi o propozitie asemanatoare celei rostite atat de des de duhovnicul meu – „Nimic nu-i fara stirea lui Dumnezeu.” Sau orice altceva. Fiecare este liber sa isi aleaga propriul punct de sprijin. Insa exista o singura regula: trebuie sa fie in interiorul nostru.
O echipa de cercetatori de la Universitatea Stanford din California a aratat ca femeile care obisnuiesc sa isi reprime emotiile prezinta un risc mult mai mare de a-si dezechilibra nivelurile hormonale. Refuzul sau imposibilitatea de a exprima furia sau stimuleaza si ele productia de cortizol, facandu-ne mai vulnerabili in fata artritei reumatoide, a cancerului sau a infectiilor de diverse tipuri. Asa-numitul raspuns neuroendocrin (felul in care hormonii se „revarsa” in sange in functie de stimulii pe care ii primeste sistemul nervos) are o influenta majora asupra celulelor noastre si a felului in care se regenereaza ADN-ul.
Conform unui studiu efectuat de Jurnalul de Cercetari Psihosomatice, o reprimare extrema a furiei a fost cea mai intalnita trasatura comuna a 160 de femei cu acelasi diagnostic: cancer la san.
Creierul uman – nerabdator prin excelenta – da nastere unor turbulente emotionale in momentul in care ideea noastra despre cum ar trebui sa fie lucrurile se ciocneste cu felul in care lucrurile sunt in realitate. Ne macina adesea deciziile pe care le-am luat, alegerile pe care le-am facut, cuvintele pe care le-am rostit si sansele pe care le-am pierdut. Ne preocupa foarte mult si ceea ce ne gandim ca ar putea sa aiba loc in viitor. Portiunea descoperita a vietilor noastre ramane intotdeauna prezentul. In conferintele lui Deepak Chopra veti auzi constant cum factorii externi sunt doar niste „triggeri” (declansatori) pentru problemele noastre emotionale. Insa nelinistile apar prin prisma felului in care reactionam la ele in interior. Doar inlaturand perceptiile false care ne cauzeaza durere, putem ajunge la un nucleu de pace cu sinele.
Dr. Andrew Newbert, directorul Centrului de Spiritualitate de la Universitatea din Pennsylvania, a demarat un studiu in care au fost implicati atat calugari tibetani, cat si maicute catolice. Una dintre concluzii a fost ca meditatia si rugaciunea cresc semnificativ nivelul de dopamina. Aceasta este o substanta strans legata de starea de bine si de fericire. O alta descoperire relevanta ii apartine lui Ken Pargement, un specialist de la Bowling Green State University, care a lucrat cu doua grupuri.
Toate persoanele implicate in studiu sufereau de migrene, insa li s-au dat indicatii diferite pentru tratarea lor. Primul grup a repetat zilnic, timp de 20 de minute, afirmatia „Dumnezeu este bun. Dumnezeu este pace. Dumnezeu este iubire.” Cei din al doilea grup au rostit in schimb propozitii neutre: „Iarba este verde. Nisipul este moale.”
Rezultatele studiului au aratat ca afirmatia legata de Dumnezeu a fost mult mai puternica si i-a ajutat pe cei implicati sa isi vindece migrenele. In timp ce in cazul celui de-al doilea grup nu s-a intamplat nimic. Dar oare functioneaza rugaciunea si meditatia pe termen lung sau au doar un efect de moment? Un proiect al Institutului National de Sanatate din S.U.A. arata ca persoanele care se roaga zilnic prezinta riscuri cu 40% mai mici de a avea probleme legate de tensiunea arteriala.
In timp ce specialistii de la Dartmouth Medical School au descoperit ca pacientii credinciosi se recupereaza de trei ori mai repede dupa interventiile chirurgicale decat cei care nu au tangenta cu religia.
Valeriu Popa, renumit pentru ca a crezut atat de mult in puterea gandurilor, era de parere ca fara boala nu exista dezvoltare spirituala. Necazurile sunt ca un fel de semnal de alarma care ne avertizeaza ca am luat-o pe o cale gresita. Boala inseamna ca am pierdut divinul din noi insine. Iar in momentul in care restabilim aceasta legatura, vom reusi sa ne insanatosim.
Aceasta pista ar putea fi compatibila si cu ortodoxia care ne indeamna sa ne spovedim si sa ne impartasim regulat, pentru curatarea sufletului, a mintii si a trupului. Caci omul – asemenea Sfintei Treimi – a fost creat pe trei planuri. Se spune ca bolile apar in campul energetic al unei persoane cu mult timp inainte ca ele sa se manifeste la nivel fizic. Iar gandurile negre, neincrederea, grijile, anxietatea, lipsa de amabilitate si obiceiul de a-i judeca mereu pe cei din jurul nostru sunt factori care ataca fiecare celula din organism.
Tot Valeriu Popa afirma ca un bolnav se poate vindeca numai „prin suferinta, rugaciune, smerenie si bunavointa divina. Cand vom reusi sa intram in atmosfera mentala pozitiva, tiparele vechii gandiri se vor aranja, iar structura moleculara a organismului se va modifica in conformitate cu noua stare.”
Nu numai naturopatii si cei care cred in medicina alternativa sunt de parere ca gandurile bune ar fi tamaduitoare, ci si doctorii. De pilda, dr. Corneliu Zeana, medic primar la sectia de cardiologie si medicina interna, considera ca si credinta are un rol decisiv pentru sanatatea trupului si a sufletului.
Atunci cand cineva este depresiv sau se lupta cu anxietatea, medicamentele calmante sunt asemenea unui capac pe care il punem deasupra unei oale in care fierbe apa. Altfel spus, atenuam criza in desfasurare, dar nu vindecam cauza.
Trebuie sa cautam linistea si echilibrul in noi insine, chiar daca pentru a face acest lucru apelam la un psiholog, un duhovnic sau un prieten foarte bun. Chiar si intrand pur si simplu intr-o biserica sau meditand in natura, se produce o relaxation care – potrivit medicului – declanseaza niste unde antiagitatie in creier. Tensiunea arteriala scade, iar organismul intra intr-o stare de meditatie extrem de eficienta in lupta cu stresul.
Dar poate cel mai mare merit al rugaciunii, al meditatiei sau al altor practici similare este ca invaluie omul intr-o stare atemporala si aspatiala. Momentele in care ne gandim la propria noastra liniste interioara sunt singurele in care constientizam ca totul este, de fapt, atat de simplu.
Asa ca este esential sa le purificam cat mai des prin metodele care ni se potrivesc cel mai bine. In ceea ce priveste ipohondria sau teama ca intr-o zi o boala ne-ar putea distruge planurile, aceasta este complet distructiva. In primul rand, asa cum reiese din toate studiile efectuate pana acum, genele joaca doar un mic rol in destinul nostru. Screening-urile si vizitele periodice la medic sunt in regula cat timp ele nu alimenteaza ipoteze daunatoare si alarme false in subconstient.
Insa – dincolo de toate masurile de preventie – solutia cea mai buna pare a fi agatarea de un punct de sprijin pe care sa-l folosim ca baza a intregului nostru sistem spiritual si mental.
Cat timp credem cu tarie in ceva – indiferent ce ar fi acel ceva – nimic nu va putea distruge puterea gandului.
Autor: Cyndia Gulyas
The article was published in Spa & Wellness Magazine, May 2016 edition.
Virtual Wellness Explorer
