La răscruce de credințe: Daca ai un cont de facebook, sunt convinsa ca ti-a ajuns in fata ochilor cel putin o data o imagine extrem de trista cu un om bolnav de cancer in stadiu avansat. Alaturi, un scris mare pe un fundal contrastant: „salveaza-i viata!”. Un link sumbru trimite spre un website facut in graba. Imaginea dezarmanta cu pacientul apare din nou, de data aceasta insotita de doua butoane: unul te lasa sa contribui cu o suma de bani, oricat de infima, la un tratament costisitor. Celalalt te directioneaza catre niste documente scanate, mai precis analizele medicale menite sa demonstreze veracitatea cazului.
Pot aparea zeci sau chiar sute de astfel de anunturi pe saptamana. Insa rareori se intampla sa aflam ca banii donati din tot sufletul (stiu familii care si-au incredintat chiar si economiile de-o viata unui strain) ar fi fost salvatori. Din pacate, de cele mai multe ori, deznodamantul este tragic. Pentru ca bolnavii se duc. Tot ce ne ramane este constiinta impacata, care ne asigura ca am facut tot ce-a tinut de noi.
In fine, nu vreau sa te intristez. Voiam doar sa-ti marturisesc ca mi-as dori mult ca banii sa fie solutia tuturor acestor cazuri, fiindca ei se obtin mult mai usor decat echilibrul interior de care ar avea nevoie, de fapt, orice bolnav. Si nu, nu sunt cuvinte aruncate pe hartie, sunt doar concluziile care au ramas dupa ce propria-mi familie a fost candva zdruncinata de tragismul unei vesti cum intalnesti adesea pe retelele sociale. Dar cum optiunea „Ascunde din cronologie” nu exista si in viata reala, esti obligat sa iei lucrurile ca atare si sa inveti din lupta pierduta a celui de langa tine. Iar lectia cea mai importanta este legata de timp. Apropo, cati ani ai? Pentru ca indiferent ce ar scrie in cartea de identitate, te asigur ca o varsta frageda nu te scuteste de un lucru foarte important: preventia.
Chiar si absenta acestora din urma va cantari mult atunci cand copilul isi va construi propria filosofie de viata. Asadar, parintii ne influenteaza in mod cert, indiferent daca fac acest lucru prin prezenta sau – dimpotriva – prin absenta lor. Mi-a confirmat acest fapt si Ioan, un terapeut tanar stabilit in Cluj-Napoca. Felul sau simplu si fascinant de a explica anumite fenomene te face sa te simti mai intelept cu fiecare vizita la cabinetul lui.
„Primele dezechilibre din organismul copilului apar atunci cand parintii incep sa faca abuz de <<trebuie>>. Un banal <<trebuie neaparat sa iei 10 la test!>>, repetat excesiv, poate da peste cap nivelul de estrogen din corpul unei fetite. In viitor, probabil in adolescenta, acest lucru va declansa anxiety. Tulburari menstruale. Si cate si mai cate…”. Nu exagerez atunci cand afirm ca lucrurile capata un nou sens atunci cand sunt explicate de Ioan Neacsu, un tanar care m-a impresonat prin dedicatia lui. Fireste ca m-am intrebat care este povestea lui si de unde provine pasiunea pentru oameni, terapii si… uleiuri esentiale.
Asa am ajuns in Bucuresti, pe o strada cu nume simbolic: „Sapte Drumuri”. Intr-o curte interioara care nu promite mult, deasupra unor scari prafuite, se afla un apartament modest care nu aduce nicidecum cu stralucirea centrelor spa pe care le vizitasem pana atunci. Inca de la usa de intrare te intampina un zambet cald si o privire capabila sa te „scaneze” integral in numai cateva secunde. Dupa ce isi ia la revedere de la ultimii pacienti pe ziua respectiva, Octavian Gutu ma invita sa iau loc in ultima incapere de pe hol.
Initial, am stabilit intalnirea doar pentru a discuta cu domnul Gutu, un om cu 20 de ani de armata la activ. Am avut insa norocul sa ma si consulte cu aceasta ocazie. Pentru ca, vorba dansului, altfel intelegi lucrurile cand simti pe propria piele. Paranteza: le datorez o explicatie acelora care se simt contrariati de alaturarea „armata” – „vindecare”. Octavian Gutu a petrecut 19 ani ca luptator in brigada de interventie antitero a Serviciului de Paza si Protectie din Romania. Tehnicile de supravietuire asimilate in aceste aproape doua decenii le foloseste de mai multi ani in scopul vindecarii oamenilor. Chiar si Ioan, ucenicul sau de la Cluj, s-a apucat el insusi de „lecuit” dupa ce mama lui a fost salvata de o operatie complicata la coloana prin doar trei zile de osteopatie, caci aceasta ar fi denumirea stiintifica pentru terapia salvatoare. O refacere cu adevarat spectaculoasa.
Lasand pentru cateva minute vorba la o parte, ma intind pe masa de massage si simt presiuni intense asupra unor puncte strategice care ma duc cu gandul la chakre (centrii energetici specifici traditiei hinduse). Totodata, pe raftul din coltul incaperii sta icoana ortodoxa a Maicii Domnului. In mintea mea apare inevitabil o contradictie. Ce legatura are traditia indiana cu ortodoxia? Asa am aflat ulterior ca, intr-o mare de filosofii si conceptii din diverse parti ale lumii, exista un „fir rosu”. Un fond comun si unanim acceptat.
Daca perfectiunea ar exista, am reusi sa profitam la maximum de aceasta sursa vitala si am trai in acest caz aproximativ 120 de ani. Atat ar fi limita superioara a unei vieti de om obisnuit.
Cum insa pacatele si greselile s-au integrat atat de puternic in lume, au mai ramas foarte putini cei care reusesc sa petreaca pe pamant mai mult de cateva decenii. Ne intrebam adesea cu ce ar fi putut sa greseasca un bebelus sau un copil mic rapus de o boala necrutatoare la o varsta extrem de frageda. Unii teoreticieni vor invoca aici regula vietilor anterioare. Ei bine, ortodoxia refuza ferm conceptia reincarnarii. Insa crede cu tarie in faptul ca pacatele (dar si faptele bune!) se mostenesc din generatie in generatie. Si pana si specialistii in genetica au ajuns la concluzia ca inclusiv alimentatia parintilor va influenta semnificativ dezvoltarea copiilor. Altfel spus, nimic din viata unui om nu se sterge.
… pe care le vom resimti noi insine sau poate cei carora le-am dat sau le vom da viata. „Care-i treaba cu bolile mostenite?” este o intrebare pe care i-am adresat-o atat lui Ioan, la Cluj, cat si profesorului sau, la Bucuresti. Credeam ca este firesc sa imi fac griji, din moment ce arborele meu genealogic imi arata ca mai multe rude foarte apropriate (atat pe linia materna, cat si pe cea paterna) au pierit in urma unei afectiuni de care cei mai multi dintre noi ne temem: cancerul. Dar atat Ioan, cat si Octavian mi-au oferit raspunsuri linistitoare. Pentru ca se pare ca suntem capabili sa ne reparam propriul ADN. O mutatie genetica poate fi corectata printr-o viata echilibrata si „prin voia lui Dumnezeu”. Conditia este sa ne indepartam de greselile inaintasilor si sa o luam pe drumul armoniei interioare.
Atat medicina traditionala chineza, cat si practicile compatibile cu ortodoxia accepta faptul ca parintii ne daruiesc trupul, purtator, de altfel, de ceva foarte important. Energia ancestrala de care depinde atat durata de viata, cat si vitalitatea din anii ce ne-au fost scrisi. In acest sens, rinichii joaca un rol crucial. Pentru ca ei sunt raspunzatori de gestionarea „izvorului” de energie cu care fiecare om este binecuvantat la nasterea sa.
Bineinteles, in ierarhia organelor ramane pe primul plan sediul sufletului, inima, care coordoneaza toate mecanismele din corpul nostru. Revenind la rinichi, este important de stiut, deci, ca la nivelul lor se gaseste o mare energetica, un depozit de viata pe care il vor distribui prin canale specifice in intregul organism. Daca fiinta umana duce o viata dezordonata, cu multe abuzuri (ne referim aici la nopti nedormite, alimentatie haotica, viata sexuala dezechilibrata si/sau inceputa la o varsta mult prea frageda, abuz de alcool, fumat si lista poate continua), resursele de energie ancestrala vor fi epuizate mult prea rapid. Este lesne de dedus ca, odata cu scaderea nivelului de vitalitate, slabeste proportional si rezistenta organismului, ale carui mecanisme se vor deregla pe aceasta cale.
este un alt indicator pretios al sanatatii, este si ea strans legata de rinichi, fapt precizat si in medicina traditionala chineza. De fapt, „osatura in general este foarte, foarte importanta”, imi spune domnul Gutu in timp ce observa ca am doua vertebre deplasate, pe care, citez, „trebuie neaparat sa le rezolvam”. Ce se intampla: esenta vitala a rinichilor guverneaza oasele si genereaza maduva. Starea oaselor depinde de fortele active ale rinichilor. Ai vazut cu siguranta batrani care abia se mai tin pe picioare.
Problemele lor nu tin insa atat de mult de oase, cat de rinichii care nu mai functioneaza cum trebuie. Fapt confirmat de multiple traditii orientale, caci, odata cu inaintarea in varsta, energia vitala scade in intensitate. Indiferent daca o numim „qi” (in traditia chineza) sau „prana” (in traditia hindusa). Rinichii sunt legati, de fapt, de toate organele. Inseamna ca rinichii si creierul sunt strans legate intre ele. Problemele de memorie, oboseala cronica si multe altele ar putea fi tratate cu succes daca oamenii ar cunoaste adevarata sursa a problemei: cele doua organe vitale, rinichii.
Octavian continua sa palpeze spatele si reuseste astfel sa isi dea seama de starea fiecarui organ. „Apa. Trebuie sa bei mai multa apa.”, imi spune el. Pentru ca primul care sufera din cauza lipsei de hidratare este creierul. Fara suficient lichid, sangele incepe sa se ingroase, iar transportul substantelor nutritive este astfel ingreunat sau chiar blocat la acest nivel. Alte organe dependente de apa sunt ficatul, splina, iar mai apoi rinichii. Am face bine insa sa nu substituim consumul de apa cu alte lichide cum ar fi ceaiul, cafeaua sau sucurile. Acestea din urma prezinta o compozitie moleculara diferita, pe care organismul uman o trateaza cu totul diferit.
„Si sa-ti mai spun ceva despre rinichi”, aud in timp ce inca stau intinsa pe abdomen, cu fata in jos. Caderea parului coincide cu scaderea in intensitate a qi-ului din rinichi. „Si aspectul parului iti arata cum stai cu sanatatea”. Daca stau sa ma gandesc bine, am citit despre acest lucru si intr-un manual de M.T.C. Mai mult, maestrii chinezi sunt de parere ca „parul din cap arata cum curge sangele in corp” – deci, sanatatea podoabei capilare ar putea indica o buna circulatie sangvina.
Ma ridic usor si schimb masa de masaj cu un scaun. „Ia sa te vad cum respiri!” – asa a sunat urmatoarea provocare din cabinetul lui Octavian. „Ei, ei, folosesti partea superioara a plamanului! Nu este in regula, sa stii!”, exclama el. „Fii atenta! Respiratia care implica doar partea superioara a plamanului nu poate fi decat superficiala si asta pentru ca, la acest nivel, volumul de oxigen este redus. In viata de zi cu zi, omul ar trebui sa respire abdominal – aici, exista o cantitate mult mai mare de oxigen.
Bebelusii respira corect in perioada de dupa nastere, insa, treptat, exista o tendinta de „stricare” a mecanismului. Iar multi dintre cei mici renunta in timp sa mai foloseasca segmentul abdominal. Din graba, din frica, de prea mult stres. Dar omul, daca vrea sa fie sanatos, trebuie sa respire corect, abdominal. Iar in timp sa se imprieteneasca si cu respiratiile de tip energetic, care se bazeaza pe toate segmentele plamanului.”
La insistentele mele, terapeutul mi-a dat cateva detalii despre respiratia energetica si am aflat ca la acest capitol se bifurca tipurile de gandire. Desi se porneste de la o inspiratie abdominala comuna, respiratia energetica de tip romanesc este cu totul diferita de cea orientala. Iti propun in cele ce urmeaza un exercitiu de imaginatie. Vizualizeaza un balon cu aer. Daca aerul intra in balon, acesta isi va modifica volumul, corect? Atunci cand aerul iese, balonul revine la forma si dimensiunea initiale. Pana aici, foarte simplu. Acum, sa ne gandim ca balonul se afla in interiorul abdomenului nostru. Umfla-l de fiecare data cand inspiri si goleste-l odata cu expiratia! Exerseaza zilnic si obisnuieste-te sa folosesti doar abdomenul!
Vei vedea ca organismul va intelege foarte curand eficienta acestui tip de respiratie si te va ajuta in a o transforma in obicei. „Prin respiratia abdominala – doar prin ea – reusim sa folosim un nivel optim din capacitatea pulmonara. In situatiile-limita, fiinta umana poate trai pe baza a doar optsprezece procente.
Dar in zilele obisnuite, avem nevoie de 40-50% din forta plamanilor. Faptul ca extremele nu sunt bune niciodata se aplica si in cazul plamanilor, pe care nu trebuie sa ii suprasolicitam (depasind utilizarea a peste 60% din capacitatea pulmonara), fiindca am starni ameteli.
Si-acum, putina matematica. In mod obisnuit, inspiratia unui om ar trebui sa dureze cat expiratia: doua secunde.
Explicatia este strans legata de energia ancestrala mai sus pomenita: acesteia din urma ii corespunde un numar finit de respiratii. „Sa zicem ca daca un om respira patru secunde – doua secunde inspiratia, doua expiratia, pe tot parcursul vietii, ii corespund 120 de ani de viata. Daca prin antrenament depaseste cele patru secunde si ajunge la sase, ar putea sa depaseasca binisor cei 120 de ani. Si-acum vestea proasta: aproximativ unul din douasprezece mii de oameni respira corect, abdominal si macar doua-doua secunde.
Restul aleg sa se foloseasca doar de torace ori de coaste, asigurand astfel numai o oxigenare superficiala si insuficienta. Or, noi nu vrem doar sa supravietuim, noi vrem sa traim mult si bine!”. Am retinut, asadar, ca respiratiile lungi si abdominale sunt cheia energiei vitale!
Octavian intinde pe jos o saltea si ma roaga sa ma las pe mana lui in timp ce „aranjam” cateva vertebre. Se observa imediat ca nu fac destula miscare. Si nici nu stau destul timp in natura. „Structura omului a fost algoritmata in functie de natura. Cand se pierde legatura cu ea, pierde totul”. Atunci cand stam inchisi intre patru pereti, organismul se confrunta cu niste energii pe care el nu le recunoaste. „Am fost facuti din si in natura”, spune domnul Gutu, „si nu este deloc bine sa ne izolam de ea!”.
Imi povesteste apoi de cazul unei doamne supraponderale, care a reusit sa slabeasca peste 30 de kilograme intr-un mod foarte simplu. Introducand plimbari in natura in rutina ei zilnica. „Sa stii ca la pacientii care s-au plimbat in oras nu a functionat metoda. Trebuie natura, cat mai multa natura! Am observat ca numai aici se produce o relaxation a creierului si a intregului organism si se reiau procesele corecte in corp. Verdele padurilor, albastrului cerului, toate acestea sunt terapeutice.”, completeaza specialistul. Si uite inca un lucru admirabil: faptul ca acest mix de osteopatie si aromoterapie este transmis prin viu grai catre zeci de tineri care, in plina epoca a modernitatii si a tehnologiei, au ales sa isi dedice o mare parte a timpului vindecarii prin tehnici stravechi, mostenite din batrani.
Pana aici tine „fondul comun” unanim acceptat de toate traditiile lumii. Fa tot ce-ti sta in putinta pentru a „bifa” aceste aspecte si vei avea sanatatea fizica garantata. In ceea ce priveste starea de bine la nivel spiritual, aici se despart drumurile diferitelor conceptii. La acest capitol, nu exista reteta universala. Aici, depinde numai de tine pe ce cale o vei lua. Octavian Gutu mi-a spus ca exista in fiecare dintre noi o lumina. Ortodocsii o numesc duh sfant si o cultiva prin slujbe, metanii (apropo, un preot ortodox batran mi-a spus candva ca nu exista exercitiu fizic mai eficient decat metania care ar regla toate organele) si milostenie, alegand sa se purifice prin spovedanie. Hindusii evoca prana (esenta vietii) si se ghideaza dupa chakrele. Acestea reprezinta punctele de intersectie ale asa-numitelor nadi (canale energetice invizibile).
Chinezii cred in qi-ul distribuit prin meridiane. In timp ce medicii traditionalisti nu cred pana nu vad. Cert este ca exista posibilitati infinite de a te raporta la lume, trebuie insa sa gasesti Calea care se potriveste cu tine.
Sunt convinsa ca balanta intre ganduri si fapte nu o poti obtine pana nu te impaci cu tine insuti. Abia atunci cand te vei cunoaste pe tine si te vei incadra „in toate cele”. Atunci iti vei da seama ce hrana iti face bine, cata apa trebuie sa bei si in ce trebuie sa crezi. Vei ajunge atunci la armonia interioara care iti va deschide usa spre ceea ce ai nevoie cu adevarat. Iti doresc ca acea clipa sa vina cat mai curand!
Autor: Cyndia Gulyas
The article was published in Revista Spa & Wellness Editia Septembrie 2015.
Virtual Wellness Explorer
