SPA: sanatate prin atingere

Inca din timpuri antice, atingerea a fost considerata o forma de vin­decare. Civilizatiile din Est si Vest au descoperit ca diversele tipuri de masaj au puterea de a vindeca rani, de a reduce durerea, de a preveni si de a trata boli si, nu in ultimul rand, de a genera un inegalabil efect de relaxation. Gandit initial ca un sistem sacru de vindecare naturala, masa­jele si tratamentele conexe au fost respinse in repetate randuri de-a lungul timpului: unii le conside­rau prea intime. Altii negau pur si simplu dreptul oamenilor la rasfat. Pana astazi insa, masajul si-a casti­gat un loc sigur in randul celor mai respectate metode curative de pe pamant.

Ayurveda, un punct de pornire

Se presupune ca indienii au inceput sa practice masajul in jurul anului 3000 i.Hr. Totul a inceput cu Ayur­veda, sistemul medical traditional si holistic pe care India il considera un dar de la Divinitate. Profetii an­tici si oamenii de stiinta au studiat, au experimentat si au meditat secole intregi pentru a elabora una dintre cele mai complexe forme de vinde­care din lume.

Textele care detaliau principiile si regulile ayurvedice au inceput sa apara in perioada 1500-500 i.Hr. Pornind de la aceste scrieri, Ayur­veda a inceput sa se raspandeasca in tot sud-estul Asiei.

Conform acestei filosofii, sursa tu­turor bolilor consta in dezechilibrul dintre om si natura. Pentru a se tra­ta, oamenii trebuie sa regaseasca ar­monia atat la nivel fizic, cat si psihic. In functie de trei factori (probleme­le de sanatate care intra in discutie, constitutia pacientului si perioada anului), Ayurveda ne invata cum sa ne folosim simturile pentru a inter­actiona intr-un mod cat mai pasnic si armonios cu mediul inconjurator. Printre tratamentele utilizate se nu­mara aromoterapia, reconfigurarea regimului alimentar, respectiv tera­piile prin culoare, sunet sau atinge­re.

Forme incipiente de masaj in China

Primele dovezi scrise cu privire la practicarea masajului au fost descope­rite in China si in Egipt, intre 3000 si 2500 i.Hr. Anumite desene din mor­mintele egiptene infatiseaza indivizi care se masau unii pe altii cu ajutorul degetelor. Se presupune ca egiptenii sunt raspunzatori si pentru aparitia reflexologiei in jurul anului 2500 i.Hr. – Tehnica potrivit careia fiecarui organ ii corespunde cate un punct din talpa. Prin presarea punctului respectiv, or­ganul in cauza poate fi vindecat.

In China, documentele care atesta beneficiile ma­sajelor dateaza din jurul anu­lui 2700 i.Hr. Traditia chine­za a masajului are la baza ex­pertizele me­dicilor, respectiv experientele prac­ticantilor de arte martiale, precum si pe cele ale budistilor si taoistilor. Toti acestia vedeau in atingere cheia catre desavarsirea spirituala.

Conform filosofiei chineze, bolile apar din cauza unor dezechilibre sau deficiente energetice aparute in cadrul meridianelor care reprezinta sistemele fiziologice. Cu ajutorul masajului si al altor tehnici similare, energia va fi de­blocata si va reincepe sa circule armo­nios prin organism. Astfel, va incepe vindecarea naturala. Printre cele mai vechi terapii chinezesti se numara Tui Na, amno, acupuncture sau acupresu­ra. Acestor terapii li se alatura, de regula, regi­mul alimentar echilibrat, remediile pe baza de plante si miscarea practicata cu regularitate.

Calugarii aduc masajul in Japonia

Incepand cu anul 1000 i.Hr., caluga­rii japonezi care studiau budismul in China au fost impresionati de propri­etatile curative ale tratamentelor chi­nezesti, inclusiv de cele ale masajelor. Astfel, Japonia a inceput curand sa „importe” tehnicile de masaj si a dat astfel nastere unei terapii nationale: Shiatsu. Obiectivul principal al Shi­atsu este sa creasca nivelul de energie din organismul pacientului. Astfel, functiile corpului sunt fortificate, iar rezistenta la boala creste semnificativ. Terapeutii stimuleaza anumite puncte pentru a reechilibra pacientul. In acest sens, ei isi folosesc degetele si palmele, fara a apela la vreun alt instrument.

Atletii si filosofii „importa” masajul in Grecia

Izvorand din cultura orientala, masajul a patruns in civilizatia vestica in secolul al VIII-lea i.Hr.

Atletii din Grecia Antica apelau la masaj pentru a se mentine in forma maxima inaintea competitiilor la care luau par­te. Iar doctorii de pe vremuri alternau terapiile cu utilizarea diverselor ierburi si uleiuri pentru tratarea bolilor. Femeile din Grecia erau inca de pe-atunci consti­ente de beneficiile pe care le au uleiurile aromatice pentru frumusete, asa ca nu ezitau sa aplice prin masaj diverse loti­uni pe baza de plante.

In secolul V i.Hr., Hippocrates prescrie „frectia” ca metoda de tratare a ranilor si isi invata colegii fizioterapeuti ca, prin massage, nu facem altceva decat sa ne edu­cam corpul sa se vindece singur. Pentru obtinerea unei stari generale de bine, Hi­ppocrates recomanda pe langa masaje si o alimentatie echilibrata, mult aer proas­pat, muzica buna si miscare regulata.

Masajul devine cunoscut in Roma

Urmand principiile lui Hippocrates, scriitorul-medic Galen incepe in secolul I i.Hr. sa isi trateze pacientii cu ajutorul masajului. In timp ce bogatii aveau tera­peuti personali care veneau acasa pentru efectuarea masajelor, oamenii de rand puteau beneficia de serviciile doctorilor si maseurilor prezenti in baile publice. Pentru efectuarea tratamentelor, erau folosite si uleiuri esentiale.

Asa cum a fost mentionat in sectiunea SPA: sanatate prin apa, reputatia bailor publice trece printr-o criza in momentul in care cetatenii Imperiului vor transfor­ma placerea in obiectiv principal (in de­trimentul vindecarii si/sau preventiei). Din acest motiv, imparatul roman Constantin va interzice pentru o perioada aceasta forma de terapie.

Europa redescopera masajul

In Europa, popularitatea masajului scade pana in jurul anului 1600. Descoperirile stiintifice revolutio­nare din aceasta perioada eclipsea­za orice tehnica manuala de (auto-)vindecare. Cu toate acestea, intre secolele XVII si XIX, masajul cap­teaza atentia medicilor, care devin din ce in ce mai interesati de su­biect. La inceputul anilor 1800, fi­zioterapeutul suedez Per Henrik Ling dezvolta Sistemul Suedez de Gimnastica si Miscare, care presupunea o com­binatie intre masaje si gimnastica medi­cala.

Wellness Boom in Statele Unite ale Americii

Inceputul secolului XX coincide cu momentul redescoperirii si re­inventarii masajelor traditionale. Daca initial masajul era utilizat ex­clusiv pentru tratarea soldatilor ra­niti in timpul primului razboi mon­dial, se ajunge ulterior la infiintarea unor centre de relaxare de lux, care puteau fi insa frecventate numai de catre cei instariti.

In a doua jumatate a secolului are loc o adevarata revitalizare a masa­jului ca forma de vindecare. Au loc numeroase investitii in educatia te­rapeutilor, iar masajul si tratamen­tele spa devin unele dintre cele mai respectate metode de preventie a bolilor.

Daca studiem cu atentie, vom ob­serva ca terapiile aparent compli­cate din meniurile centrelor spa de astazi au si ele la baza tratamente antice, care au fost gandite de stra­mosii nostri cu scopul (re)echili­brarii fizice si emotionale. 

The article was published in Revista SPA & Wellness – editia Februarie 2015.