In afara de mainile dibace ale terapeutului, mai exista si alti factori-cheie care contribuie la transformarea masajului intr-o experienta senzoriala desavarsita. Printre acesti factori se numara si mirosul, care se datoreaza tipului de ulei folosit. Alegerea „aromei” depinde in primul rand de efectul pe care dorim sa il obtinem in urma masajului. Nu este suficient sa spunem ca vrem sa ne simtim relaxati, ci trebuie sa gandim putin mai profund. Mai exact, sa luam in considerare unele afectiuni/stari precum insomniile, senzatia de oboseala sau greata, pe care le putem trata cu uleiurile parfumate corespunzatoare.

Masajul deriva atat dintr-o igiena adecvata, cat si dintr-o veritabila arta a trairii. Cuvantul masaj are origini orientale, etimologia sa fiind evidenta: mashesh in ebraica, massein in greaca si mess in araba – inseamna si a atinge. Daca descoperirea binefacerilor masajului e relativ recenta in Occident, in Africa si in Asia masajul are o lunga traditie.

In Orient masajul „instinctiv” e practicat de mame si de bunici si e acompaniat de cantece si de basme. Ele maseaza nou-nascutii cu uleiuri vegetale. Uleiul de argan, pentru o piele mereu supla, cel de parfumat de masline, pentru hidratare,  sau cel de ’ar’ar (ienupar) pentru a intinde si fortifia oasele.

Mamele sunt convinse ca aceasta planta aromatica le confera nu doar forta si vitalitate, ci le va asigura si o viata lunga. Ele folosesc, de asemenea, mosc, ambra, flori de portocal pentru a calma copiii agitati si pentru a le induce un somn linistit. Masajul bebelusilor este, pentru ele, o „atingere” afectuoasa si incurajatoare. Mainile lor stiu instinctiv sa transmita, iar corpurile bebelusilor sa primeasca semnalele cu seninatate.

Masajul practicat in Orient se naste mai mult din arta trairii decat dintr-o tehnica propriu-zisa

Exista gesturi precise pentru alungarea migrenelor si a tensiunilor, pentru relaxarea stomacului, eliminarea emotiilor, calmarea ficatului – unde se depoziteaza dragostea mamelor pentru copiii. In aceasta „atingere” se produce o comuniune, se stabileste o relatie de incredere, de iubire si de inter-dependenta. Este acel sentiment puternic si vindecator care garanteaza, printre altele, succesul hammam-ului de azi.

In Orient, masajul era o modalitate de ierarhizare sociala. Numai cei bogati isi permiteau masajul de la finalul fiecarui ritual hammam. Vizitatorii mai umili se multumeau cu o hidratare rapida cu uleiuri parfumate. Masajul de final se distingea, mai departe intre masaje cu uleiuri pretioase si nobile (argan, migdale dulci, susan).

„Maseurul trebuie sa aiba palmele suple si catifelate ca ale femeilor si ale tinerilor” spunea Ibn Khalsun. Autorul arab a preconizat, in secolul XIII masajul la mai multe maini. Asadar, putem spune ca epoca moderna n-a inventa prea multe in domeniul practicilor de masaj.

Masajul, un ritual in sine, este incheierea perfecta pentru ritualul hammam.  

Nicoleta Bechis