Imi simt capul greu, iar gatul abia îl susține. Ochii mi se inchid pentru ca pleoapele nu mai pot sta deschise. Imi las fruntea calda pe banca rece si sper ca profesoara sa nu-mi strige chiar acum numele. A mai trecut o noapte in care n-am dormit deloc…
Copilaria mea, de cand aveam cateva luni si pana pe la 14 ani, a fost o oscilatie continua intre “va trai” si “poate muri in orice moment”.
Sufeream de un astm bronsic alergic foarte agresiv. Orice imi declansa o criza: de la praf, polen, puf de plop, cel mai mic iz de igrasie sau mucegai, pana la penele unui papagal sau pescarus. Nu puteam sa respir noaptea, stateam mai mult asezata decat intinsa in pat, iar asta s-a tradus prin multe zile petrecute in pat si ore in sir dormite la scoala, cu capul pe banca.
Nu m-am bucurat de nicio vacanta la mare, cu toate ca parintii mei au incercat de nenumarate ori. Chiar daca eram perfect sanatoasa cu cateva ore inainte, din prima seara intram in criza de astm. Intr-un final au inteles ca era de la puful din penele pescarusilor, chiar daca nu stateam nas in cioc cu ei.
Si multe, multe alte exemple.
Ori de cate ori incepeam un tratament, cand ajungeam la doza mare de substante, intram in criza de astm bronsic. Ma ajuta Astmopent-ul – un spray care stiam ca trebuie folosit cat mai putin deoarece are efecte adverse asupra inimii, dar doar cu el puteam elibera caile respiratorii pentru cateva momente. Da, ma ajuta sa nu mor – sau, cel putin, nu de astm. Dar nu vindeca.
Intr-o zi m-a vazut o alta doctorita, in plina criza, provocata de doza mare a tratamentului. Aveam cam 9 ani. I-a explicat foarte ferm tatalui meu ca singura sansa sa traiesc este salina. Si mi-a prescris 21 zile de tratament balnear.
Au urmat ani in sir in care din 6 in 6 luni, cate 21 zile, intram cu primul lift, odata cu minerii, si ieseam din salina cu ultimul lift, tot cu ei. Eram insotita de cele mai multe ori de mama, care nu cred ca banuise vreodata ca toate concediile ei se vor petrece in saline – sau de diverse rude binevoitoare care se sacrificau cate o saptamana ca sa nu ma lase acolo, in regim de internat.
Pe scurt, aveam 2 activitati majore: jucam ping-pong si dormeam. Ping-pong-ul era cu programare (intre noi, copiii) – pentru ca nu erau decat 2 mese. Dimineata incepeam să-mi face temele – dar nu dura prea mult pana cand lumina chioara a becurilor razlete de prin sala imi stergea literele din fata ochilor. In plus, frigul imi patrundea rapid in oase. Urmau cateva meciuri de ping-pong, ocazie cu care ma mai incalzeam, si apoi somn.
Dormeam adanc ore in sir. Erau paturi. Cu multe pleduri pe mine. Da, da, pledurile acelea care aratau jalnic – vechi de cine stie cati ani. Dar n-am patit nimic de la ele J. Cand ma trezeam, jucam din nou ping-pong. Nu aveam voie nici sa mananc si nici sa beau prea multe lichide in salina.
In ciuda conditiilor saracacioase, ziua trecea foarte repede si imi placea mult acolo. Imi facusem prieteni si abia asteptam sa treaca urmatoarele 6 luni ca sa-i vad din nou.
Cand ieseam din salina, mergeam la lacurile sarate din zona. Apa calda ma tinea la suprafata si imi placea la nebunie. Singura provocare era sa nu-mi intre apa in ochi – urstura cam rau, dar trecea repede.
Cu toate ca la inceput n-am facut legatura intre Spa yes Balneo, la 1 an si ceva dupa ce am lansat despreSpa.ro, am realizat cat de bine pot fi integrate resursele naturale ale Romaniei (namol, ierburi medicinale, sare, argila etc.) in ritualurile Spa.
M-am apropiat de zona de balneologie si i-am dedicat cateva sectiuni in blogul despreSpa.ro. In special pentru factorii naturali de cura, pe care boala m-a invatat sa-i pretuiesc la adevarata lor valoare. Dar tot mi se parea ca nu este suficient. Inca mai aud de oameni care nici nu stiu ce resurse naturale vindecatoare avem!
Continui sa ma intreb de ce nu folosesc oamenii acesti factori naturali de cura care ne sunt pusi la dispozitie – gratuit – in cea mai mare parte – de catre natura. De ce ai opta pentru un tratament cu chimicale, cand exista alternative naturale, de multe ori mai ieftine si, cu siguranta, mai eficiente?
Incepand din ianuarie 2020, am decis sa comunicam constant pe subiectul terapiilor balneare – astfel incat sa ajunga informatia la cat mai multe persoane. Dr. Gabriela Dogaru – Vice-Presedinte al Asociatiei Romane de Balneologie, scrie 1 articol / saptamana. Cele mai multe, pornind de la studii stiintifice realizate recent: https://desprespa.ro/balneo/
La inceputul anului, cand am realizat necesitatea acestor articole, nici nu ma gandeam de COVID. Sa-ti intaresti sistemul imunitar intr-o perioada in care se anunta ca va urma valul 2 al epidemiei – mi se pare esential. O prioritate. Pentru sanatatea pe care nici un doctor nu ne-o poate da. De care noi si numai noi suntem responsabili. Acum, sper ca tot mai multi romani sa inteleaga beneficiile balneologiei si a factorilor naturali de cura si sa-si petreaca vacantele in statiunile balneare.
Tu unde iti vei petrece urmatoarea vacanta?
Ioana Marian, founder of despreSpa.ro
S-ar putea sa te intereseze si articolul:
Cum am scapat de insomnii
Cum am scapat de durerile de spate
Founder despreSpa.ro
