În ciuda regimurilor politice diferite practicate în fiecare țară din Europa de Est sau de Vest, majoritatea acestor orașe termale au ajuns într-o etapă de declin la începutul mileniului III. Deși cauzele au fost diferite de la o zonă la alta, depinzând de diverse aspecte care țineau de regiunea respectivă, efectele acestui declin au fost similare, motiv pentru care, în urma analizei istoriei recente, putem concluziona că a reprezentat o tendință în întreaga Europă.
Prin urmare, stațiunile balneare au încetat să fie eficiente din punct de vedere economic, datorită lipsei investițiilor în infrastructură sau în fondul construit, al lipsei unor dotări sau a unui pachet de servicii actualizat, conform cu cerințele societății de astăzi, a depopulării orașelor respective și, implicit, a lipsei unui personal suficient calificat aflat în regiunea cu pricina, a unor strategii de marketing ineficiente sau chiar inexistente și, nu în ultimul rând, a promovării unui turism social.
Din diverse considerente, acest proces a contribuit la o lipsă de interes în materie de investiții publice, motiv pentru care s-a ajuns la un nivel de degradare extrem de mare a patrimoniului arhitectural din aceste regiuni și implicit, a cauzat stoparea activităților care se desfășurau în incinta lor, anterior. Din considerente diferite și în Europa vestică a existat o perioadă de timp suficient de mare, în care s-au oprit aceste investiții, unde Bath este un exemplu bun. Cum am menționat într-un articol anterior, în orașul englez, băile termale s-au închis, stopând activitatea pentru o perioadă de peste 30 de ani.
Adesea, multe orașe termale nu au avut capacitatea de a se redresa din punctul de vedere al ofertei turistice. Nu s-a făcut o analiză a schimbărilor din societate, identificând astfel problemele des întâlnite care ar putea să îi determine pe oameni să facă astfel de cure sau să aleagă efectiv un sejur turistic în scop de recreere într-o stațiune balneară. De asemenea, din diverse considerente, în general de factura economică, orașele cu activitate exclusiv turistică, au trecut prin momente în care numărul populației a scăzut dramatic, fapt care a dus la o lipsă de personal calificat, capabil să presteze servicii de calitate. Toate aceste aspecte au dus la oferte turistice neatractive.
Motiv pentru care, în percepția publică, a apărut o imagine săracă a stațiunilor balneare. Practicarea talasoterapiei și a sejururilor pe litoral era una dintre cele mai căutate forme de turism, iar orașele cu izvoare de ape termale și minerale au trecut în umbră. La această imagine neatractivă a contribuit și fenomenul turismului social, oamenii percepând stațiunile respective ca o destinație pentru oameni bolnavi, vârstnici sau asistați social. Practic, efervescența orașelor cosmopolite de la începutul secolului XX nu mai era cunoscută de majoritatea oamenilor, aceștia având acum prezentată o imagine a unui turism mediocru.
În plus, termalismul asistat a generat ca această formă de turism să fie total dependentă de politicile statului și să iasă de pe piața liberă. Motiv pentru care, în momentul în care asigurările s-au oprit din diverse considerente și stațiunile cu pricina au avut o scădere dramatică sau totală a numărului de turiști primiți.
După identificarea acestor probleme majore, la începutul anilor 2000, unele orașe termale europene au pornit diverse acțiuni de revitalizare și de schimbare a imaginii termalismului. Pentru a aplica astfel de măsuri și în România, este esențial să ne uităm către tendințele actuale care au generat aceste mișcări și, mai ales, să înțelegem strategiile aplicate până în prezent în Europa, studiind eficiența și aplicabilitatea lor în alte orașe de aceeași factură.
AUTOR
arh. Ica PAPARI
Explorator Wellness Virtual
