Profilul social al turistului și percepția publică – Este de menționat că la vremea respectivă – secolele XIX-XX, practicarea vilegiaturii nu era pentru oricine, singurii care veneau în sejur în astfel de orașe erau reprezentanți ai elitelor – burghezia și aristocrații. Orașele balneare erau considerate primele orașe cosmopolite, aici întâlnindu-se adesea diverse persoane distinse, de pe întreg teritoriul european, practicându-se un tip de turism exotic.
Această primă etapă de dezvoltare mai este numită drept etapa termalismului ludic (belle-epoque), unde accentul era pus pe terapie, prevenție, relaxare și, mai ales, socializare. Orașul Bath din Anglia este prima astfel de destinație în care aceste cure termale devin un pretext pentru înalta societate a vremii de a fructifica diverse relații sociale și interdisciplinare. Activitățile recreative care aveau loc, pe lângă practicarea termalismului, reprezentau adevăratul punct de atracție, motiv pentru care, în literatura de specialitate se menționează adesea cum personalități de excepție frecventau astfel de locuri (medici, scriitori, membrii ai familiilor regale ale Europei).
Frecventarea evenimentelor desfășurate în cazinoul stațiunii reprezenta motivul principal al vizitei respectivelor persoane. Adesea, în ziarele locale era precizat ce personalități de excepție vizitau stațiunea termală, obicei care contribuia la popularitatea destinației respective. Așadar, orașul termal reprezenta un loc în care oamenii își doreau să fie văzuți – „stațiunile funcționau ca o mare scenă de teatru, unde fiecare se expune privirilor celuilalt și îi urmărește pe cei din jur”2.
Stațiunea Băile Govora, similar cu celelalte astfel de stațiuni termale europene, era, de asemenea, o scenă care încuraja relațiile sociale, atmosfera secolului trecut fiind surprinsă adesea în ziarele vremii. În 8 iulie 1911, în Voința Națională, se scria despre vilegiatura din stațiunea vâlceană. Autorul menționează cum în sezonul estival, orașul este plin, venind familii din întreaga Europă (Franța, Rusia, Bulgaria) să se trateze în noile băi, care de această dată nu mai erau îngropate, ci erau unele mult mai moderne – „lăzi de zinc emailate”. Tot în același articol se amintește cum „un birt elegant mulțumește publicul ales” și cum muzica se auzea în stațiune timp de 6 ore pe zi, fapt care distra publicul – „nu vezi decât mulțumiri pe fețele vizitatorilor”.
În același ziar, în data de 23 iulie, același an, sunt ilustrate „Impresiile unui vizitator”, la Băile Govora – un anume domn Paraskeva. Se povestește cum acesta rămâne impresionat pe parcursul drumului făcut cu trăsura de la gară până în stațiune, atunci când vede multe hoteluri și vile impresionante, de un lux și de o curățenie nemaivăzute. Același personaj amintește cum oamenii obișnuiau, pe fundalul muzicii, să facă plimbări prin parc și pe promenadă dimineața, la prânz și seara. El povestește cum „din când în când se dau concerte, reprezentațiuni teatrale și baluri […], reprezentațiuni cinematografice, așa că lumea are toate la îndemână, toate distracțiile”.
Numeroase astfel de povestiri și anunțuri erau prezente în gazetele vremii (Adevărul, Lupta, Voința Națională). În data de 9 iulie 1895, se scria cum patru ofițeri „au petrecut noaptea cu lăutari, pe o moviliță din fața hotelului (ref. Vila Colonelului Ivanovici) […], au venit pe sala principală a hotelului și au făcut o serenadă”.
Prin urmare, modul în care erau percepute aceste stațiuni în Europa este foarte similar cu modelul românesc regasit în țara noastră la Băile Govora sau la Băile Herculane. Indiferent de locație, atât orașele termale românești, cât și cele din Anglia sau Franța reprezentau niște destinații frecventate de aristocrație, devenind un centru al dansului, al relațiilor sociale și un mediu propice pentru stabilirea unor mariaje între tineri.
AUTOR
arh. Ica PAPARI
SURSE:
1 – DELCEA, Iulia Maria, , Reactivarea patrimoniului balnear în contextul dezvoltării durabile, Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, București, România;
2 – ȘTEFĂNUȚ A., 2010, „Statiunile termale și balneare din România la sfârșitul secolului al XIX-lea – inceputul secolului XX: noi spatii de socializare” în ACUM3, Ed. Universitara Ion Mincu, Bucuresti, pp. 134-141;
3 – DR. P., 1911, „Vilegiatura – Govora” în Vointa Nationala – Diar National Liberal, anul XXVIII, Nr. 7781, 8 iulie 1911; consultat la adresa: http://www.digibuc.ro/;
4 – PARASCHEVA S. I., 1911, „Vilegiatura – Govora – Impresiile unui vizitator” în Vointa Nationala – Diar National Liberal, anul XXVIII, Nr. 7793, 23 iulie 1911; consultat la adresa: http://www.digibuc.ro/;
5 – „Informatiuni – De la Băile Govora – Chef, nu gluma” în Lupta, anul XII, Nr. 2617, 9 iulie 1895; consultat la adresa: http://www.digibuc.ro/
4 – WALTON J.K., 2011, „The history of British spa resorts: an exceptional case în Europe? ” în TST, Nr. 20, p. 143;
Explorator Wellness Virtual
