Legenda aparitiei Lacului Ursu – Sovata. Stațiunea Sovata, aflată la o altitudine de 475-600 m, este un loc recunoscut la nivel european mai cu seamă pentru prezenta lacurilor sărate din zona, fiind menționată drept spațiu curativ încă din 1597, cu toate că abia in 1950 devine stațiune balneară. 

Datorită Lacului Ursu, Sovata a căpătat statutul de „stațiunea balneoclimaterică unde se tratează afecțiunile ginecologice”. Medicii balneoterapeuți de la Danubius Health SPA Resort Sovata susțin că rata de reușită a cazurilor de sterilitate înregistrate anual este de 25%, asemanător ratei de succes al procedurilor de fertilizare in vitro și mai mare față de rata de succes al inseminării.

Dar care este legendă apariției acestui lac – resursa balneo unica – care atrage anual mii de turiști? 

Lacrimile zânei

În pădurea aflată deasupra așezării Sovata, într-un trecut nu chiar îndepărtat, era o poiană frumoasă. Cu marginile ei dantelate de fagi falnici arăta ca un urs întins. Aici trăia, în palatul ei sclipitor, o zână fermecatoare. Îi plăcea să cutreiere câmpurile și pădurile, și pe unde trecea, în urma ei răsăreau cu miile flori colorate. 

Odată, plimbându-se prin împrejurimi, a zărit un tânăr secui păzindu-și turma de oi. 

–Ce flăcău voinic! – se gândi ea – și îndată s-a îndrăgostit de el. Din clipa aceea nu-și găsea liniștea, n-avea nici zile, nici nopți. Dar legile zânelor ii interziceau să se întâlnească cu un pământean. Numai pe furiș, sub vălul nopții, cobora în valea pârâului Iuhod, stând la pândă să asculte cât de duios și trist cântă din fluier ciobănașul.

„După mine plânge fluierașul lui!” – suspina preafrumoasa zână, dar avea grijă ca înainte de cântatul cocoșului să ajungă acasă – în palatul măreț, care, de fapt, era și temnița ei.

–Fără tine – se gândi într-o bună zi – nu merită a fi nici frumoasă, nici urâtă! În clipa aceea a hotărat, fie ce o fi, i se va împotrivi cu încăpățânare legii severe și se va întâlni cu chipeșul păstor. Zis și făcut, a coborât în vale, purtând pe frunte Luceafărul – de – Seară, dar, ajunsă la stâna flăcăului îndrăgit, îl surprinde pe acesta sărutându-se cu o fată frumoasă.

„Tu, muritorule nenorocit, vei ispăși crunt!” – zise ea și numaidecât păstorul, stâna și oile lui s-au prefăcut în stânci de sare.

–Vai de noi! –plângea fata, culcându-și trupul pe piatra rece de drag. Degeaba! N-a putut să readucă la viată cu căldura trupșorului ei o stână de piatră.

Însă și zâna cea frumoasă nemiloasă a plătit scump pentru fapta sa.

Cu mintea tulburată de mâhnire, cutreiera neîncetat munții, fără să se uite măcar la palatul ei. Mărăcinii i-au sfâșiat vălul alb și din zdrențele si scamele acestuia s-au făcut flori de sare ce au presărat munții.

–„Scufundă –te! Vatra ta nu mai poate fi căminul meu!” Așa își striga durerea și palatul a dispărut numaidecât. În locul său s-a făcut o groapă uriașă, groaznic de adâncă. Marginile gropii ne amintesc și astăzi de urs, regele animalelor din munți.

–„Vai de mine!” – se văita zana, și frântă de amărăciune se prăbuși la pământ. A izbucnit în plâns și și-a vărsat amarul în șiroaie de lacrimi care s-au transformat în pârâiașe sărate din care s-a format Lacul Ursu a cărui apă sărată este încălzită și în zilele noastre de jăraticul încins din vatra palatului blestemat al zânei.

Chiar și astăzi pe timp de furtună, din munții apropiați încă se poate auzi geamătul jalnic al zânei.

Informatiile si fotografia ne-au fost furnizate de reprezentantii Danubius Health SPA Resort Sovata