Paradoxal, deși România este cunoscută încă din vremuri străvechi pentru numeroasele sale izvoare de apă termală, cu beneficii uluitoare pentru sănătatea fizică dar și mentală, generațiile actuale par că nu au ajuns, încă, la o suficientă conștientizare a importanței curelor balneo pentru sănătate.
„Mersul la băi” pare a fi asociat mai degrabă cu un obicei desuet al bunicilor, o reminiscență din trecutul comunist în care ieșirile în străinătate erau interzise și atunci singura opțiune era o vacanță la munte, la mare sau “la băi”.
Iată câteva dintre beneficiile izvoarelor de apă termală din România.
Izvoarele de apă termală din România sunt bogate în minerale precum calciu, magneziu, sodiu și sulf, printre altele. O cură balneo cu astfel de ape termale poate ajuta la ameliorarea durerilor articulare, la relaxarea mușchilor și la îmbunătățirea circulației sangvine. Conținutul de minerale este, de asemenea, considerat a avea efecte pozitive asupra afecțiunilor pielii, cum ar fi psoriazisul și eczema.
Băile minerale, hidroterapia și tratamentele cu nămol sunt remedii dovedite în recuperarea după o gamă largă de afecțiuni reumatice, respiratorii, endocrine şi ginecologice.
Caldura reconfortantă a apei termale contribuie, în mod clar, la reducerea stresului și la instalarea unei stări profunde de relaxare. Experiența de a te îmbăia în ape calde, bogate în minerale vindecătoare, în mijlocul unui peisaj superb de munte, poate deveni idealul de vacanță pentru cei care caută liniște și escapade din stress-ul și agitația urbană.
Lacul Techirghiol, din vecinătatea oraşului Constanţa, este cel mai mare lac salin din România, dar este și mai cunoscut pentru proprietăţile terapeutice ale nămolului său. Nămolul de Techirghiol a devenit, din Evul Mediu și până în zilele noastre, tratamentul balneo de referință pentru foarte multe afecțiuni.
Aflată în apropiere de Dunăre, Băile Herculane este cea mai veche staţiune balneară de pe teritoriul României. A fost fondată la începutul secolului al II-lea, în vremea împăratului Traian şi este căutată pentru izvoarele sale termale sulfuroase, iodurate, bromurate şi termominerale cu o temperatură de până la 53 de grade.
Sovata a fost cunoscută ca loc de tratament încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea, iar lacurile sale sărate au intrat în circuitul turistic la sfârşitul secolului al XIX-lea, când Sovata a fost atestată ca staţiune balneară. Staţiunea este considerată unică în Europa, datorită lacului salin Ursu, renumit prin efectele balneoclimaterice. El s-a format odată cu prăbuşirea unei exploatări de sare, umplută ulterior cu apa pârâielor ce coboară de pe versanţii din apropiere.
Aflate pe Valea Oltului, Băile Călimăneşti – Căciulata au devenit cunoscute ca staţiune la sfârşitul secolului al XIX-lea, prin apele minerale sulfuroase, clorurate, bromurate, sodice, calcice, magneziene, cu efecte terapeutice. În anul 1873 apele minerale de la Călimăneşti – Căciulata au fost medaliate la Expoziţia de la Viena, iar în 1893 au primit medalia de aur la Expoziţia Internaţională de produse alimentare şi ape minerale de la Bruxelles.
Băile termale de la Tuşnad au devenit o atracție turistică importantă de la mijlocul secolului al XIX-lea. Staţiunea este înconjurată de păduri de brazi şi foioase şi este faimoasă nu doar prin apele sale minerale, dar şi prin aerul deosebit de curat, foarte bogat în ioni negativi. Lacul Sfânta Ana s-a format pe fundul craterului unui vulcan stins din Masivul Puciosu, la altitudinea de 946 de metri.
Citește mai multe detalii despre terapia cu apă termală:
Explorator Wellness Virtual