Fitoterapia – partea 1 – Terapia cu plante presupune tratarea bolilor sau ameliorarea lor cu ajutorul plantelor. Categoria bolilor ce pot fi tratate cu plante este foarte mare, mergand de la afectiunile legate de digestie, pana la insomnie sau boli nervoase. Strabunii nostri acordau o insemnatate deosebita plantelor si proprietatilor acestora, ele fiind singurul lor medicament. Astazi, plantele sunt folosite preventiv, fitoterapia avand numerosi adepti in lumea intreaga.

 

In fitoterapie, plantele nu sunt folosite integral. In functie de planta, se pastreaza doar radacina, frunzele, tulpinile, florile, fructele, semintele sau coaja. Fara sa ne dam seama, folosim fitoterapia deseori – un ceai de tei inainte de culcare, o crema de arnica pe un hematom, bomboane de eucalipt pentru a calma tusea sau capsule de ginseng pentru a trata oboseala.

Cea mai buna utilizare a plantelor este aceea care conserva toate proprietatile plantei, permitand extractia si asimilarea principiilor active. Unele plante pot fi adaugate proaspete, fie frunze sau muguri, in salate si preparate pe baza de cruditati.

 

Anumiti fitoterapeuti recomanda si pulberea, obtinuta din plante uscate si sfarmate. Pulberea se gaseste ca atare sau in capsule. Alegerea celei mai bune forme de utilizare, depinde de la o planta la alta si de la un caz la altul. In general, se administreaza aceeasi doza pentru plantele proaspete, cat si pentru cele uscate. Plantele proaspete sunt mai voluminoase, iar principiile lor sunt mai active.

Plantele pot fi achizitionate de la plafar sau pot fi culese din natura, conservate si preparate conform unor indicatii specifice. De asemenea, de la plafar si din farmacii se pot cumpara plantele gata preparate. In caz de sarcina, anumite plante sunt contraindicate, desi par inofensive. Din acesta categorie fac parte rozmarinul, coada soricelului, obligeana, pelinul, ardeiul iute, rostopasca, anasonul, lemnul dulce, ienuparul, levantica, inul, busuiocul, carmazul, crusiunul, reventul, rubarba, salvia, cimbrul, vascul etc. Exista si plante care pot fi utilizate in sarcina, dar cu prudenta: angelica, brusturele, sunatoarea, musetelul, menta, patlagina, urzica, armurariul, ghimbirul etc.

Exista si plante la care anumite parti sunt toxice, iar altele bune de aceea plantele trebuie culese si preparate doar de persoane specializate si care au cunostinte aprofundate in domeniul fitoterapiei.

Pentru adultii, pese 20 de ani, se administreaza: 1 lingura de planta maruntita la o cana cu apa, adica 15-30 de grame de planta la un litru de apa. In general, e de preferat ca ceaiul sa se bea neindulcit deoarece zaharul este fermentabil si poate provoca balonare.

Pentru copii, dozele sunt: 5 ani – ¾ apa si ¼ planta.

Tinctura – se varsa o cana de apa clocotita peste o lingura de planta macinata. Se acopera cu un capac pentru ca principiile active sa nu se volatilizeze si se lasa la infuzat 5-7 minute.

Decoct – se pune planta macinata in apa, se da in clocot si se fierbe la foc mic 5-7 minute.

Tinctura – se obtine prin descompunerea plantei si macerarea ei intr-o perioada mai scurta sau mai lunga de timp. Tinctura se poate obtine prin macerarea plantei in apa rece, vin, alcool sau ulei. Prin tinctura se pun in valoare principiile solubile ale unor plante.

Macerat – se lasa planta in apa rece timp de cel mult 12 ore.

Capsule – se prepara din pulbere de planta si gel. Capsulele sunt mai putin eficiente decat plantele pentru ca au o concentratie mai mica de principii active si necesita o administrare mai indelungata.

Baie – se pun plantele intr-un saculet de panza care se lasa la infuzat 10 – 15 minute intr-un litru de apa clocotita, apoi apa obtinuta se adauga in cada sau intr-un vas. Se poate utiliza si decoct filtrate.