Ai auzit, bineinteles expresia „work-life balance”; pentru ca, de fapt stam atat de mult la birou, am putea sa o rescriem astfel: „work-work balance”. 

Ai vazut probabil deja imagini din sediul Google sau Facebook – hamace, locuri informale de luat masa si de lucru, feluri inovative de re-organizare a spatiului la birou.

Ce ne impiedica sa ne dorim atat de tare un stil de viata fericit si la birou incat nu facem presiuni mai multe pentru obtinerea lui?

Pana la urma, cat suntem chiar noi (fara ajutor) in stare sa obtinem un work-work balance atat de bun incat sa ne faca placere sa mergem la birou, sa raspundem la sute de mail-uri, telefoane si intalniri cu clientii?

Dupa toate studiile din ultimii ani despre ce inseamna fericirea (= „pace interioara”, =”echilibru in fata stres-ului”), ai zice ca suntem gata (avem resurse, metode, intentie) sa ne reorganizam viata la birou astfel incat sa fim sanatosi, impliniti, productivi si fericiti.

Uite cateva idei:

– ce ar fi sa inlocuiesti termenul „time management” cu „managementul starii mele interioare”?

Cred ca aceasta problema a organizarii timpului si a productivitatii este pusa gresit – mecanicist. Vine dintr-o gandire tehnico-analitica: am doua resurse – omul si timpul sau de 8 ore – cum il fac sa produca mai mult in 8 ore? Dar nu suntem masini – la care aceasta gandire ar merge. Pentru ca nu poti creste mecanic gradul de incarcare al unui om fara sa il descarci in alta parte (linistea interioara). Pusa corect aceasta problema ea ar suna astfel: cum pot alege cel mai bun om pentru cel mai bun rol (adica sa ii placa ceea ce face) + cum pot gestiona starile angajatilor mei astfel incat sa fie productivi.

– ce ar fi sa iti asculti starea interioara in fiecare moment si in functie de ea sa alegi ce faci?

Acum vei spune ca anumite lucrui trebuie facute pentru ca „trebuie facute”, ca nu poti sa iti permiti asa ceva, exista „deadline-uri”, „rapoarte si sedinte”, etc. Cine a ales sa fie in acel loc in care esti? Acum imi vei spune ca nu aveai alta posibilitate, trebuie sa castigi si tu o paine, sa ai din ce trai, este an de criza, etc. Cat te va tine aceasta teama de a-ti risca disconfortul de la potentialul tau de a fi fericit? O putem tine la nesfarsit asa: tu cu scuzele eu cu intrebarile. Finalmente, totul se invarte in jurul vietii tale care se scurge in fiecare zi (happy – life – time – management, nu? 

Am cunoscut in ultima luna pe cineva care mi-a zis ca nu a fost niciodata la un curs (de orice fel) de dezvoltare personala; cum poti sti cu adevarat la ce esti bun si iti poate aduce bunastare in viata daca nu te cauti? Crezi ca viata/ organizatia unde stai 8-12 ore pe zi iti ofera chiar toate oportunitatile de a te descoperi?

O invitatie la un raspuns sincer: cu un pix pe o hartie, de sus in jos deseneaza tot atatea puncte de cotitura ale vietii tale: scoala generala, liceul, facultatea, primul job (al doilea, al treilea, etc … pana la cel actual).

Uneste-le cu o linie, in ordine cronologica. Apoi, uita-te la fiecare punct de cotitura si raspunde-ti: „ce altceva mi-ar fi placut sa fac in acel moment?” (de exemplu „facultate de economie” – „mi-ar fi placut sa dau la drept”). Si pentru fiecare astfel de optiune trecuta (dar valabila la acel moment), in fiecare punct de cotitura, deseneaza o linie laterala intretaiata.

Cate linii laterale sunt? Cate oportunitati ai lasat de o parte? Cum s-a intamplat de le-ai lasat la o parte? Te-a influentat cineva sa alegi in aceste momente, te-o obligat cineva, te-a atras cineva? Sau este pur si simplu drumul pe care l-ai ales tu? Esti mandru (mandra) de el si de acum inainte va fi la fel?

Ce poti face mai departe?

Alegerile personale in viata nu sunt ca cele prezidentiale sau parlamentare (odata la 4-5 ani); sunt in fiecare zi. Iar a doua diferenta este ca tu esti alegatorul si de asemeni cel ales. Voteaza-te!